Conform Descopera: Aleksandr Lukașenko, dependent de Vladimir Putin după protestele din 2020, navighează cu atenție relația cu Moscova, încercând să păstreze o anume autonomie, inclusiv prin evitarea implicării directe a armatei belaruse în războiul din Ucraina. Această strategie este descrisă de Anais Marin, specialistă în Europa de Est și fost raportor special al ONU pentru drepturile omului în Belarus, ca pe o formă de „dictaplomacy”, în care liderul de la Minsk a folosit ani la rând potențiala apropiere de Occident ca instrument de negociere cu Rusia.
O strategie de șantaj politic
Înainte de criza din 2020, Lukașenko obișnuia să amenințe Moscova cu o normalizare a relațiilor cu Uniunea Europeană, tactică ce îi permitea să obțină concesii economice sau politice. Marin explică faptul că liderul belarus folosea această „amenințare” ca pe un mijloc de șantaj asupra Rusiei, o strategie care a funcționat în mare măsură până la momentul electoral din august 2020.
Reprimarea protestelor masive care au urmat scrutinului prezidențial din 2020 a izolat Belarusul de Occident, transformând-o pe Lukașenko într-o figură complet dependentă de Kremlin. În viziunea expertului, după 2020, Rusia a demonstrat clar cine deține poziția dominantă în relația bilaterală, temându-se simultan că o revoluție reușită în Belarus ar putea inspira mișcări similare pe teritoriul rus. Marin menționează și sprijinul direct al Moscovei în asigurarea continuității emisiunilor televiziunii de stat din Belarus, după ce mai mulți jurnaliști și-au dat demisia.
Dependență și evitare
Belarus a permis Rusiei să folosească teritoriul său pentru invazia Ucrainei din februarie 2022, inclusiv pentru ofensiva inițială către Kiev, și a acceptat desfășurarea de arme nucleare rusești. Cu toate acestea, Lukașenko a evitat consecvent trimiterea trupelor belaruse în luptă. El a reiterat în mai 2026 că Belarusul nu va intra în conflict decât dacă teritoriul său este atacat, deși a subliniat apărarea comună în cazul unei agresiuni.
În iunie, Lukașenko a pledat chiar pentru un compromis între Rusia și Ucraina, argumentând că niciuna dintre părți nu poate obține o victorie decisivă. În același timp, a lăsat deschisă posibilitatea unor discuții cu președintele american DONALD Trump, într-un context de tentative limitate de apropiere între Minsk și Washington, incluzând eliberarea unor deținuți politici. Această potențială repoziționare nu implică o transformare bruscă a lui Lukașenko într-un lider pro-occidental, analizează Marin, care reiterează că liderul belarus nu a urmărit niciodată democratizarea reală a țării, ci a folosit relația cu UE ca pârghie de negociere cu Moscova.
Uniunea Europeană menține sancțiuni extinse împotriva regimului de la Minsk, atât pentru represiunea internă, cât și pentru sprijinul acordat agresiunii ruse împotriva Ucrainei. Măsurile sunt prelungite până la 28 februarie 2027 și vizează 310 persoane și 46 de entități, inclusiv pe LUKAȘENKO. În iulie 2026, UE a introdus noi restricții legate de implicarea Belarusului în sprijinirea Rusiei, inclusiv măsuri privind bunurile ce ar putea contribui la dezvoltarea capacităților militare și tehnologice ale țării.
Sursa: Descopera
