Judecătorii români, la limita epuizării: „Problema nu era vârsta de pensionare, ci volumul de muncă insuportabil”
Situația pensiilor din sistemul judiciar românesc a fost pentru mult timp un subiect de dezbateri și controverse, dar recent, Claudiu Drăgușin, judecător și activ promotor al reformelor din magistratură, a venit cu o perspectivă inedită. Într-un interviu acordat pentru MEDIAFAX, acesta a afirmat că „s-a terminat cu pensiile, este doar un fel de a spune”, explicând că în realitate, mai mulți judecători și procurori urmează să se pensioneze în următoarea perioadă, chiar dacă nu la vârsta standard de 65 de ani.
Care sunt motivele adevărate pentru plecările din magistratură
Drăgușin susține că problema pensionărilor nu stă în vârsta de pensionare în sine. În opinia sa, legislația a fost ajustată în mod corespunzător pentru a permite magistraților să își continue activitatea până la vârsta de 65 de ani, încheind astfel discuțiile despre această limită. „Există o perioadă de tranziție și înainte. Există și acum, e un pic diminuată. Nu asta era problema.” În schimb, ceea ce afectează cu adevărat judecătorii și procurorii este încărcătura de muncă extrem de ridicată, care le face activitatea insuportabilă, mai ales celor aflați aproape de vârsta pensionării.
Volumul de muncă – un factor de stres și epuizare
Clauza care întrerupe echilibrul în cariera magistraților nu se referă doar la numărul de ani sau la vârsta oficială de pensionare, ci la sustenabilitatea activității zilnice. Judecătorul explică faptul că mulți profesioniști în justiție nu se pensionează pentru a merge în vacanțe exotice precum Maldive, ci din cauza volumului imens de responsabilitate și timp petrecut în fața instanței. „Oamenii nu pleacă la pensie pentru că așa vor, la 50 de ani, să se ducă în Maldive și să stea relaxați la plajă”, spune el, ci pentru că încărcătura activității lor devine insuportabilă.
În plus, Drăgușin adaugă că această presiune afectează atât eficiența sistemului, cât și starea de sănătate a magistraților. În opinia sa, ei intră într-un „ritm absolut infernal”, întreruperile sau absenteismul pentru câteva zile de boală ducând la întârzierea programului, ceea ce îi descurajează și mai mult.
Responsabilitatea CSM și perspectiva reformelor
Omul de bază în discuții afirmă că și Institutul Național pentru Funcția de Judecător (în forma sa anterioară, Consiliul Superior al Magistraturii – CSM) a avut parte de responsabilitati neasimilate în gestionarea acestei probleme. „E vina noastră a CSM-ului, nu neapărat a actualei structuri, ci a tuturor CSM-urilor, că n-au avut lucrul ăsta în atenție.” În opinia sa, sistemul trebuie să găsească soluții pentru a reduce volumul de muncă și pentru a oferi judecătorilor și procurorilor un mediu mai sustenabil pentru performanță, astfel încât să reducă frustrarea și tendința de a părăsi cariera în faza terminală.
Cazurile de pensionare pentru destindere nu sunt o noutate, dar nimeni nu le face regulă din ele
De-a lungul timpului, s-au înregistrat și cazuri de magistrați care aleg să se pensioneze pentru a pleca în vacanțe, precum cele din Maldive, ca mod de evadare din presiunea constantă. Cu toate acestea, Drăgușin subliniază că astfel de situații reprezintă excepții și nu trebuie tratate ca fenomen major, având în vedere numărul lor redus.
În contextul actual, perspectiva pare să indice o nevoie urgentă de reformare a sistemului, mai ales în ceea ce privește gestionarea volumului de muncă și adaptarea normelor la realitățile din teren. Întrebarea rămâne dacă autoritățile vor reuși să implementeze măsuri eficiente în următorii ani pentru a sprijini judecătorii în fața unei realități din ce în ce mai solicitante.
În concluzie, situația magistraților din România nu mai este doar despre limitele de vârstă, ci despre a face din sistem un mediu sustenabil, capabil să păstreze nivelul de performanță și sănătatea celor care administrează dreptatea. Iar în perspectivă, necesitatea reformelor devine tot mai acută, într-un efort de a reda justiției un statut echilibrat și funcțional.
