Gură de oxigen prea mică pentru un sistem de control al banilor publici în criză, care riscă să devină birocratie fără efecte reale. În ultimii șase ani, Curtea de Conturi a României a identificat o gaură colosală în bugetele companiilor de stat și ale autorităților publice, cifrată la 6,8 miliarde de lei. În ciuda semnalelor clare, instituția condusă temporar de Mihai Busuioc, actual judecător la Curtea Constituțională, a reușit să recupereze doar o fracțiune infimă din această sumă, în valoare de doar șase milioane de lei. Răspunsul dezastruos al sistemului de justiție și control dezvăluie o realitate dură: pentru asemenea sume, în ultimii șase ani, randamentul a fost de doar 0,09%.
Controlul bugiețului public, aparent, s-a transformat într-o serie de acte administrative și sesizări penale, dar efectele concrete aproape că lipesc. Auditorii au trimis către parchete 529 de sesizări penale legate de gestionarea ineficientă și ilegalitățile constatate, dar rezultatele sunt aproape inexistente. Dintre aceste sesizări, doar 12 au ajuns pe rolul instanțelor, în timp ce 170 sunt încă într-o fază incertă, iar aproape jumătate s-au pierdut în labirintul birocratic dintre instituții. Practic, mecanismul de prevenire și combatere a fraudelor și a delictelor financiare pare să fie o mare iluzie, cu multe sesizări ajungând doar în dosare închise sau, mai rău, șterse din evidențe.
Misterul celor 3 miliarde de lei din Sectorul 1 reprezintă una dintre cele mai flagrante spuneți ale disfuncționalității sistemului. În 2021, autoritățile din Capitală au fost semnalate pentru nereguli grave în gestionarea fondurilor, dar cazul a rămas un mister. Procurorii nu au mai reușit să localizeze și să identifice cele două dosare aflate în arhivele Parchetului Sectorului 1, deși datele de înregistrare și alte informații evidente despre sesizări există în sistem. Cazul cel mai emblematic a vizat Societatea de Administrare a Participațiilor Statului în Energie (SAPE), suspectată de fraudă cu un prejudiciu estimat la 3,3 miliarde de lei – aproape 750 de milioane de euro la momentul respectiv.
În ciuda semnalamentelor și a rapoartelor de control realizate de Curtea de Conturi, dosarele par să fi “dispărut” misterioasă din evidențele oficiale. Reprezentanții Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 au comunicat sec că nu au găsit cele două sesizări, deși acestea au fost înregistrate oficial și s-au fundamentat pe controale ce vizau ani de zile. Curtea de Conturi a refuzat categoric să pună la dispoziție rapoartele de control și documentele care ar elucid idea despre ce s-a întâmplat cu aceste sume colosale. În loc de răspunsuri, se pare că descoperirea adevărului despre gestionarea fondurilor publice rămâne suspendată în metastaza birocratică, iar justiția se cufundă tot mai adânc în impas.
Situația devine cu atât mai alarmantă cu cât, pe de alta parte, în alte zone ale administrației publice, scandalurile de corupție și fraudele de miliarde se risipesc în neantul unor anchete dificile, neterminate sau eliminate din cauză de hățișul administrativ. În timp ce bugetele alocate pentru control și verificare se reduc, rămâne întrebarea dacă sistemul își mai poate îndeplini rolul de gardian la porțile banilor publici. Perspectivele nu sunt îmbucurătoare: fără voință politică și reforme reale, orice sumă, oricât de mare, va continua să dispară în spații necontrolate sau, și mai grav, în buzunarele celor care trebuie să le apere.
