Primarul Ciprian Ciucu a preluat recent conducerea Capitalei într-un moment critic pentru administrația publică, cu conturi aproape epuizate și un sistem de transport în derută, aflat sub presiune uriașă. Dezvăluirile legate de managementul defectuos al serviciilor publice din București și de rețelele de interese politice din spatele acestora dau tot mai mult de gândit.
Situația economică gravă și startul lui Ciucu
După instalarea în funcție, un semnal de alarmă a fost tras asupra Societății de Transport București (STB). Costurile s-au dublat față de mandatul Gabrielei Firea, iar datoriile societății au crescut alarmant. Primarul a anunțat public că va începe un audit extern pentru a identifica cauzele creșterii explozive a cheltuielilor, în timp ce, din păcate, calitatea serviciilor nu se îmbunătățește cu nimic. În plus, Ciucu a avertizat asupra situației contractelor în derulare și a plăților suspecte către transportul facturat din birourile din Voluntari, despre care se vorbește că s-ar cifra în jurul valorii de 150 de milioane de lei. Acest fapt ridică semne de întrebare asupra modului în care resursele publice sunt gestionate sub ochii tuturor.
O soluție de ultimă instanță, dacă dilema nu va fi rezolvată, ar fi declararea insolvenței companiei, pentru a stopa spirala risipelor. În același timp, amenințarea cu greva pare tot mai aproape, odată ce Ciucu face apel la sindicate și management, avertizând despre un blocaj financiar iminent dacă nu se vor face restructurări dure. Dezvăluirile indică deja o stare de tensiune tot mai acută în sistem.
Rețeaua de interese din spatele achizițiilor și managementului
Dincolo de cifrele oficiale, situația de la STB pare a fi mai mult decât o criză managerială. Surse apropiate spun că există o “frăție” între anumite cercuri politice și conducerea societății. Cel numit recent ca director general cu sprijinul PNL, Andrei Dinculescu-Bighea, și-ar fi plasat fratele în fruntea Direcției de Achiziții, fapt ce ar conferi unui mic cerc de influență control complet asupra contractelor, inclusiv cele mai mici – de la cafea până la piese de schimb. Această configurație favorizează, susțin aceleași surse, păstrarea unei rețele clientelare, care duce în mod direct la risipă de fonduri publice.
Mai mult, în același departament de achiziții a fost angajat, conform aceluiași cerc de apropiați, un fost consilier juridic al viceprimarului PSD, Adrian Vighenciu. Astfel de mutări par să confirme că cea mai mare problemă a companiei nu este numai lipsa fondurilor, ci și o adevărată stare de corupție, unde interesele politice și financiare se împletesc brutal.
Parcul de vehicule și problemele tehnice vechi
Situația parcului de autobuze adaugă un alt capitol critic, cu autobuze Otokar, achiziționate în perioada Gabrielei Firea, care acum ies din garanție fără un plan clar de mentenanță. Mâncat până la rezonanță, vehiculele din import turcesc sunt frecvent defecte, iar șoferii le evită din cauza calității ingrijorătoare. În traficul bucureștean, acestea apar adesea ca niște veritabile “furnale”, iar lipsa unei asigurări CASCO pentru cele mai multe dintre ele face ca orice defecțiune să fie trasă pe seama bugetului public.
Riscul penibil al acestei situații constă în faptul că, deși vehiculele sunt învechite și defecte, nimeni nu pare să fi implementat un plan de reparații și întreținere eficient. Unele autobuze funcționează fără a fi asigurate, crescând costurile și riscurile pentru societate.
Legitimitatea și transparența deciziilor din Consiliul de Administrație
Un alt element problematic îl reprezintă lipsa de claritate în modalitatea în care se organizează și se gestionează concursurile pentru conducerea societății. În lipsa unei hotărâri oficiale a acționarului majoritar, Consiliul de Administrație al STB se află într-un vid legal, iar membrii săi – printre care se numără apropiați ai unor influenți baroni politici – sunt criticați pentru veniturile excesive și pentru activitatea lor slabă. În ultimii ani, aceștia au încasat peste 15.000 de lei pentru o singură ședință, sumă pe care, ulterior, s-au încercat să o plafoneze, fără a se vedea însă o ameliorare reală a performanțelor.
Situația reflectă un management extrem de politizat, în care interesele personale și de grup primează în detrimentul eficienței și transparenței. Într-un astfel de context, sectorul public de transport devine un depozit pentru practici de corupție și nepotism, cu un impact direct asupra serviciilor oferite bucureștenilor.
Rezumatul de pe firul situației
În fața acestor dezvăluiri și probleme multiple, primarul Ciucu pare să joace un rol aproape imposibil. Trecerea către reorganizare prin insolvență, o variantă radicală, capătă tot mai mult sprijin în cercurile apropiate de guvernare. Însă, acest scenariu implică implicații complexe: blocarea accesului la fonduri europene, creșterea costurilor de operare și un nou impuls pentru interesele grele din spatele societății. În plus, foarte mulți se întreabă cât de obiectiv va fi controlul auditului planificat, având în vedere influența politică semnificativă în managementul acestei companii.
Pentru bucureșteni, războiul din spatele scenei politice și administrative nu doar că umbrește până în cele mai mici detalii serviciile de transport, ci amenință chiar stabilitatea și funcționalitatea acestora pe termen lung. Ultimele dezvoltări indică o continuare tensionată, iar perspectivele unui sistem de transport mai curat și eficient par încă departe. În schimb, scena politică și administrativă pare a fi tot mai adânc potrivnic unei reforme reale, cu toate costurile și riscurile pe care le implică pentru toate părțile implicate.
