Criza costului vieții în România: De la măsuri temporare la soluții durabile
Inflația din România, dar și din alte țări din Uniunea Europeană, a atins cote alarmante în ultimii ani, fiind puternic influențată de creșterea prețurilor la energie și materii prime. Impactul acestor evoluții asupra costurilor de producție a fost resimțit în toate domeniile economice, atât în sectorul alimentar, cât și în cel non-alimentar. În condițiile în care deficitul bugetar crescut a accelerat și el inflația, autoritățile au fost nevoite să ia măsuri pentru a tempera scumpirile, însă soluțiile implementate riscă să amplifice problemele pe termen lung.
Efectele plafonării adaosului comercial și limitările sale
Momentul în care guvernul a stabilit plafonarea adaosului comercial a fost perceput inițial ca o soluție pentru sprijinirea populației cu venituri mici, pentru care alimentele de bază reprezintă o parte semnificativă a bugetului lunar. Astfel, în prezent, adaosul comercial al alimentelor de bază este plafonat la 20% pentru procesatori și distribuitori, și la doar 5% pentru lanțurile de distribuție. Aceasta înseamnă că prețurile din magazine nu pot crește cu mai mult de 51,2% față de costul de producție, măsură menită să limiteze creșterea prețurilor și să sprijine consumatorii vulnerabili.
Însă specialiștii atrag atenția asupra faptului că această politică, dacă este aplicată pe termen lung, nu adresează cauzele reale ale inflației. „Pe termen lung, plafonarea adaosului comercial nu a redus semnificativ inflația mărfurilor alimentare, chiar dacă prețurile au scăzut rapid imediat după implementare”, explică Markó Balázs, cercetător în cadrul echipei de studiu RoEM-UBB FSEGA. Într-adevăr, datele oficiale indică o creștere continuă a prețurilor alimentelor, aproape de niveluri de două cifre pentru produsele neplafonate. În același timp, produsele reglementate au continuat să înregistreze scăderi de prețuri sau stabilizare, însă aceste diferențe între sectoare demonstrează că măsura are efecte segmentate, fără să lase amprente asupra întregului coș de consum.
Impactul asupra micilor comercianți și sectorului alimentar
Este important de subliniat că, în România, majoritatea producătorilor și comercianților din sectorul alimentar sunt întreprinderi mici și mijlocii, cu resurse limitate pentru a face față unor restricții precum plafonarea marjelor. Această situație le poate pune în pericol sustenabilitatea, eventual conducând la reducerea salariilor, chiar la falimente locale sau temporare de magazine. În acest sens, unele analize și date oficiale, precum cele ale Institutului Național de Statistică și ale Consiliului Concurenței, confirmă că fragmentarea pieței și dominația IMM-urilor în sector sporesc vulnerabilitatea acestor entități în fața măsurilor restrictive.
„Creșterea costurilor materiilor prime și a energiei, combinate cu plafonarea adaosului, creează o situație în care retailerii pot transfera presiunea inflației către produsele neplafonate, aplicând adaosuri comerciale mai mari pentru aceste articole. Astfel, presiunea inflaționistă continuă să se manifeste în întregul coș alimentar, chiar dacă unele produse de bază păstrează prețurile stabilite sau chiar înregistrează scăderi temporare”, avertizează Rácz Béla-Gergely.
Cauzele, soluțiile și perspectivele pentru reducerea inflației
Cauzele principale ale creșterii prețurilor, dincolo de măsurile temporare, se află în majorarea prețului energiei și a materiilor prime pe piețele internaționale, precum și în creșterea cererii provocate de politicile fiscale expansioniste din ultimii ani. În această ecuație complicată, măsurile restrictive precum plafonarea adaosului comercial pot avea efecte contrare așteptărilor, fiind vulnerabile la posibile consecințe negative: creșterea probabilă a falimentelor, apariția de lipsuri temporare și dezavantajarea micilor comercianți.
De aceea, unii experți, precum Levente Szász, consideră că soluțiile pe termen lung trebuie să vizeze mai degrabă reducerea deficitului bugetar și aplicarea unor politici monetare de sprijin, decât intervenții directe pe piața prețurilor. Măsurile de transfer de venituri fixe, direcționate către gospodăriile cu venituri reduse, reprezintă o alternativă mai sustenabilă, fără să perturbe funcționarea naturală a pieței.
De la măsuri temporare la reforme structurale
Pe măsură ce situația economică evoluează, există riscul ca soluțiile temporare să devină permanente sau să accentueze dezechilibrele pieței. În acest context, perspectiva unei treceri de la controlul prețurilor la stimularea sănătoasă a economiei și la sprijinirea celor mai vulnerabili devine tot mai urgentă. În timp ce guvernul și Banca Națională își caută echilibrul între limitele fiscal-bugetare și răspunsurile monetare, realitatea indică faptul că, pe termen mediu și lung, doar reforme structurale și politici sustenabile pot asigura reducerea durabilă a inflației și stabilitatea economică.
Sursa: Economica
