România riscă să piardă ultimii bani alocați din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pentru construcția autostrăzii A7, tronsonul dintre Adjud și Roman. Deși oficialii și specialiștii susțin că finalizarea acestui segment ar putea fi realizabilă până la termenul limită din 31 august 2026, perspectiva reală pare acum extrem de amenințată de ritmul lent al lucrărilor și de dificultățile tehnice și logistice din teren.
Executarea cu întârziere a truckurilor necesita o mobilizare masivă din partea constructorului, însă semnele arată că acest lucru se poate dovedi o misiune aproape imposibilă în condițiile actuale. Reprezentanții Asociației Pro Infrastructură avertizează că, deși finalizarea lucrărilor până la termen este încă posibilă, eforturile trebuie să fie extrem de concentrate și rapide, iar calitatea construcțiilor poate avea de suferit în caz de grabă. „Cei de la UMB trebuie să se autodepășească, mobilizându-se exemplar în 3 schimburi, nonstop. Este nevoie de mai mulți muncitori, mai ales fierari-betoniști la structuri, care să fie aduși cât mai rapid de pe A3 și A0”, explică organizația.
Contextul nu este deloc favorabil. La această dată, două dintre cele cinci contracte adjudecate pentru tronsonul Adjud-Bacău Sud marchează un avans fizic de 95%, respectiv 70%, în timp ce celelalte trei loturi, din zona Bacău Nord-Pașcani, se află în diferite stadii, între 45% și 50%. Timpul alocat pentru execuție, de 30 de luni, nu mai acoperă tot procesul de proiectare și construcție, astfel încât termenul de finalizare al întregii porțiuni a fost stabilit, conform planului inițial, pentru noiembrie 2025. Dar întârzierile din teren și problemele tehnice lipsesc cu desăvârșire șansa ca acest termen să fie respectat fără complicații.
Principalele puncte critice sunt însă cele în care întârzierile sunt cele mai evidente. Pasajele și podurile care trebuie realizate peste magistrale feroviare și drumuri naționale se află fie în stadii foarte incipiente, fie complet neîncepute. În cazul segmentului de la Răcăciuni la Bacău, au fost identificate probleme majore, precum pasajul de peste 1,2 kilometri de peste magistrala feroviară M500, aflat încă în stadiu avansat de proiectare, dar neconstruit efectiv. Pe de altă parte, pe centura Roman, un viaduct de dimensiuni mari a început abia să iasă din pământ, iar podul peste râul Moldova este încă la nivel de fundații.
Un alt argument de îngrijorare vine din volumul impresionant de lucrări pentru structuri mici și altele secundare, care aglomerează aproape 100 de kilometri de autostradă. „Mai grav este că pe lângă structurile mari sunt foarte multe altele mai mici, pe și peste A7”, subliniază organizația. În plus, încercarea de accelerare a lucrărilor – de exemplu, prinforțarea lucrărilor la umpluturi, asfalt și fundații – riscă să compromită calitatea infrastructurii. Specialiștii avertizează asupra riscului de tasări sau de deformări extreme dacă aceste secțiuni sunt precipitate, lucru care poate duce la probleme structurale majore pe termen lung.
În aceste condiții, permite și efortul de a deschide din timp anumite porțiuni pentru traficul rutier. Conform estimărilor, segmentul dintre Adjud Nord și Răcăciuni ar putea fi dat în circulație până la finalul lunii aprilie, dacă constructorul își menține mobilizarea de urgență. La fel, tronsonul până la Bacău are șanse de a fi finalizat mai devreme, posibil chiar până la sfârșitul lunii iunie, însă numai printr-o mobilizare excepțională și cooperare între constructori și CNAIR.
Lucrările la autostrada A7 continuă în condiții dificile, dar autoritățile și companiile de construcții știu că orice întârziere în finalizare ar putea avea consecințe mai grave pentru alocarea fondurilor europene și pentru proiectele de dezvoltare a infrastructurii rutiere din Moldova. Perspectivele rămân deschise, iar eforturile de mobilizare și calitatea execuției vor decide dacă aceste obiective vor fi atinse sau dacă vom pierde din nou bani europeni, lăsând promiterea unei rute de mare viteză spre nord-est în aşteptare.
Sursa: Buletin.de
