Începând cu anul 2026, firmele din România se vor confrunta cu o modificare importantă în ceea ce privește tratamentul fiscal al mijloacelor fixe. Pragul valoric pentru capitalizarea acestora crește la 5.000 de lei, o schimbare cu implicații semnificative asupra modului în care companiile își gestionează activele și își organizează evidențele contabile.
Ce presupune noua regulă fiscală
Conform noilor reglementări fiscale, orice imobilizare corporală cu o valoare de cel puțin 5.000 de lei va fi considerată mijloc fix amortizabil. Aceasta înseamnă că firmele vor putea recupera mai rapid costul acestor active prin deduceri de amortizare. Este important de subliniat că, chiar și în cazul activelor cu o valoare sub acest prag, capitalizarea rămâne o opțiune.
Concret, articolul 28 din Codul fiscal permite în continuare deducerea cheltuielilor prin amortizare pentru activele cu o valoare mai mică de 5.000 de lei. Modificarea vizează, așadar, pragul fiscal de referință, nu o interdicție totală de capitalizare.
Impactul asupra evidențelor contabile și administrative
Deși schimbarea fiscală pare simplă la prima vedere, impactul real se resimte în complexitatea administrativă. Din punct de vedere contabil, regula de bază rămâne neschimbată. Conform standardelor contabile, activele fixe sunt cele care generează beneficii economice viitoare și sunt deținute pe o perioadă mai mare de un an.
Această diferență importantă între tratamentul contabil și cel fiscal va genera, cel mai probabil, necesitatea unor evidențe paralele. Companiile vor fi nevoite să țină registre de mijloace fixe separate sau să utilizeze o evidență distinctă pentru scopuri fiscale. Totodată, vor fi necesare calcule distincte ale amortizării contabile și fiscale, procese suplimentare de reconciliere, dar și un control intern mai riguros.
Atenție la obiectele de inventar
O atenție sporită trebuie acordată obiectelor de inventar. În general, acestea sunt asociate cu active cu o durată de utilizare sub un an. Totuși, unele companii stabilesc praguri interne sub care activele cu valoare redusă, chiar dacă au o durată de viață mai mare de un an, nu sunt capitalizate.
Această practică, deși poate fi justificată prin considerente de eficiență administrativă, prezintă riscuri. Dacă valorile acestor active devin semnificative, auditorii pot contesta o astfel de politică, întrucât se îndepărtează de regulile contabile generale. Pragurile interne de simplificare trebuie calibrate cu atenție și susținute de argumente solide de materialitate.
Prin urmare, firmele ar trebui să își revizuiască politicile interne de capitalizare, modul de funcționare al registrului de mijloace fixe și politicile contabile, în general. Este crucială analizarea tratamentului contabil versus fiscal al activelor cu valoare sub 5.000 de lei și cu o durată de viață mai mare de un an.
Noua regulă fiscală va intra în vigoare din 2026 și impune o revizuire atentă a procedurilor contabile și fiscale ale companiilor.
