Găuri de miliarde și tăcerea instituțiilor: un sistem de control defect
Curtea de Conturi a României a descoperit, în perioada 2018-2024, o gaură financiară de 6,8 miliarde de lei la companiile de stat și la autoritățile publice, fără ca recuperarea prejudiciilor să fie notabilă. Din suma identificată, doar 6 milioane de lei, adică aproximativ 0,09%, au fost readuși în bugetul public. Datele obținute de reporterii noștri arată că aceste deficiențe de control au fost însoțite de o activitate judiciară quasi inexistentă: din cele 529 de sesizări penale formulate de auditori, aproape jumătate au fost clasate, iar multe altele au bătut pasul pe loc.
Control defectuos și lipsă de reacție
Un exemplu pertinent al disfuncționalității sistemului vine din cazul Primăriei Găgești, Vaslui, unde prejudiciul constatat de Curtea de Conturi a fost de 140.000 de lei, dar sesizarea procurorilor s-a făcut abia după 13 ani. „Sesizările aveau sens doar ca act de conformitate instituțională, nu ca instrument real de tragere la răspundere penală”, declară Mario Bălulescu, avocat în Baroul București. Această întârziere ilustrează nu doar neglijența instituțiilor, ci și faptul că multe dintre faptele incriminate sunt astăzi prescrise.
Chiar și în cazuri mai recente, precum cele sesizate la primăria din Măstăcani, Galați, care implică o gaură de 1,6 milioane de lei, reacția autorităților a fost lentă. Auditorii au trimis sesizări către Parchet în 2019 și 2020, dar abia în 2025 s-au înregistrat dosare. „Aceasta arată o gravă disfuncționalitate a sistemului judiciar, care poate fi interpretată ca infracțiune de neglijență în serviciu”, adaugă Bălulescu.
Prejudicii minore, costuri uriase
Curtea de Conturi a raportat și prejudicii infime, mai mici decât costurile de investigare ale acestora. În 2016, de exemplu, un prejudiciu de doar 3.995 lei la Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară a atras o sesizare, iar cazul se află în continuare în investigație, contrar eficienței de care ar trebui să dea dovadă un sistem de audit. Acelasi lucru se întâmplă și cu cazul Autorității pentru Digitalizarea României, unde neregulile din 2012 sunt în continuare neclarificate.
Aceste exemple subliniază nu doar ineficiența sistemică, ci și risipa de resurse care provine dintr-o gestionare defectuoasă a fondurilor publice. Auditori și anchetatori se regăsesc într-o spirală a întârzierilor, care, pe lângă frustrare, generează o încredere tot mai scăzută a cetățenilor în instituțiile de vertificare a fondurilor publice.
Tăcerea autorităților
Reprezentanții Curții de Conturi nu au oferit explicații pentru numărul alarmant de sesizări clasate sau pentru lipsa de reacție față de prejudiciile identificate. Mihai Busuioc, fostul președinte al Curții, care în prezent îndeplinește funcția de judecător la Curtea Constituțională, nu a răspuns la întrebările noastre. Nici actuala președintă, Mirela Călugăreanu, nu a dorit să comenteze asupra monitorizării sesizărilor penale.
Absența de reacție și transparență subliniază o problemă systemică gravă, care riscă să afecteze nu doar bugetul public, ci și încrederea cetățenilor în stat. „Legislația și practica juridică trebuie reformate urgent pentru a garanta responsabilitatea și transparența în gestionarea fondurilor publice”, concluzionează Bălulescu.
Într-un peisaj legislativ complicat, caracterizat de amnistii repetate pentru angajații de stat, eforturile de recuperare a prejudiciului devin din ce în ce mai dificile. Într-o Românie în care banii publici sunt vitali, lipsa de control adecvat amintește că reformele trebuie să devină o prioritate națională.
