Reforma sistemului de sănătate din România devine tot mai incertă, în centrul discuțiilor aflându-se rolul și funcționarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). În timp ce oficialii din domeniu joacă acțiuni de reformare, declarațiile recente ale lui Horațiu-Remus Moldovan, președintele instituției, aruncă o lumină diferită asupra adevăratelor priorități ale sectorului medical românesc și despre direcția în care trebuie orientată schimbarea.
Reforma adevărată nu e distribuită în spargerea monopolului
Președintele CNAS vorbește despre ceea ce consideră a fi esența reformei: nu despărțirea de monopolul instituției, ci mai degrabă consolidarea autonomiei financiare și decizionale a fondurilor pentru sănătate. El susține că “adevărata reformă din sănătate nu este ‘spargerea monopolului CNAS’, ci ‘autonomia reală a asigurărilor de sănătate și cheltuirea corectă a banilor pentru pacienți'”. Într-un context în care tot mai mulți actori din domeniu critică actualul model, această poziție indică o posibilă diferență de opinie între specialiști și politicieni cu privire la modul în care trebuie gestionată (re)organizarea sistemului.
Regulile actuale permit CNAS să fie singurul administrator al fondurilor de asigurări sociale în sănătate, dar această poziție a lui Moldovan sugerează că reforma trebuie să pună accent pe autonomia decizională pentru alocarea resurselor, mai degrabă decât pe imaginea de ‘spargere’ a unui monopol perceput ca fiind prea rigid sau birocratic. Or, această idee vine pe fondul semnalelor din partea mai multor experți, care critică atât gestionarea resurselor, cât și modul în care fondurile sunt distribuite.
Criza și incertitudinea în sistemul de sănătate românesc
De la preluarea acestor funcții, oficialii au fost martorii și participanți activi la o serie de discuții și conturări de politici menite să răspundă provocărilor din domeniul sănătății. Criticile asupra monopolului CNAS și despre modul în care sunt cheltuiți acești bani s-au intensificat în ultimii ani, în condițiile în care populația se confruntă cu lipsuri în accesul la servicii medicale de calitate.
Reformele anunțate până acum au fost adesea blocate sau modificate sub presiunea opiniei publice și a specialiștilor, iar discuțiile privind autonomia financiară au rămas o temă deschisă. În același timp, sectorul sănătății se află sub presiunea unui sistem în care resursele sunt insuficiente și în care corupția, birocrația și ineficiența sunt adesea invocate ca principale obstacole.
Perspective și viitorul reformei
Deși declarațiile lui Moldovan aduc clarificări și propun idei despre ce presupune, de fapt, o reformă adevărată, situația din teren rămâne complexă. În timp ce autoritățile încearcă să găsească un echilibru între controlul centralizat și autonomia decizională, finanțarea sistemului continuă să fie o provocare majoră.
Deciziile care vor fi luate în următoarele luni vor influența în mod decisiv cursul acestei reforme, însă rezultatele reale nu pot fi anticipate fără o schimbare profundă în modul în care sunt administrate resursele și serviciile medicale. În definitiv, mulți specialiști consideră că, pentru o reformă cu adevărat eficientă, trebuie să se pună accentul pe o gestionare mai transparentă a fondurilor și pe o responsabilizare reală a tuturor celor implicați în sistem.
Între timp, discursurile oficiale continuă să asigure că schimbările sunt iminente, însă realitatea de pe teren demonstrează că, pentru a ajunge la un sistem de sănătate modern și adaptat nevoilor populacei, e nevoie de mai mult decât declarații și planuri: este nevoie de o voință politică fermă și de reforme curajoase, care să depășească interesele de moment. Dacă propunerile privind autonomia și cheltuielile corecte vor fi puse în aplicare, rezultatele ar putea fi un pas important spre un sistem mai eficient și mai responsabil, însăul rămâne de văzut dacă această viziune va deveni realitate în contextul actual politic și administrativ.
