Condițiile de predare ale lui Manuel Noriega
Manuel Noriega s-a predat în 1989 sub un set strict de condiții, care au marcat un moment crucial în istoria geopolitică a Americii Centrale. Printre acestea s-au numărat absența presei, permisiunea de a purta uniforma militară și posibilitatea de a efectua câteva apeluri telefonice. Ultimul dictator al Panamei, reținut de forțele americane, a fost capturat într-o operațiune controversată care a dus la invazia Statelor Unite în Panama.
Captura în fața camerelor
Momentul predării a fost surprins de doar două camere de filmat: una a postului ABC și alta a Pentagonului. Noriega a fost escortat la un elicopter Black Hawk și transportat spre aeroportul Howard, într-un zbor de 13 minute, simbolizând sfârșitul unui regim marcat de corupție și violență. Președintele George Bush senior a descris operațiunea Causa Justa ca un succes, chiar și cu riscul de victime civile, subliniind importanța capturării dictatorului.
După această perioadă tumultoasă, Noriega a petrecut aproape doi ani în Miami, aşteptând procesul pentru traficul de droguri. „Acesta era un criminal notoriu, și este normal să răspundă pentru faptele sale”, a declarat un oficial american după predare.
Procesul și condamnările
Pe 9 aprilie 1992, Noriega a fost găsit vinovat de trafic de droguri, crimă organizată și alte infracțiuni, primind inițial o sentință de 40 de ani, care a fost ulterior redusă la 17. Între timp, Noriega a fost reținut în condiții descrise ca fiind „prezidențiale”, având acces la diverse echipamente de exerciții fizice. În timp ce încarcerarea sa părea confortabilă, acesta trebuia să facă față responsabilităților legale atât în SUA, cât și în Panama și Franța.
În 1999, Noriega a fost condamnat în lipsă de către tribunalele din Franța pentru spălare de bani, în urma căreia a cerut extrădarea sa la autoritățile americane. Acest mozaic de acuzații internaționale a subliniat complexitatea reconcilierii între trecutul său și justiția globală.
Întoarcerea acasă
După ce a ispășit aproape toată sentința sa în SUA și Franța, Noriega s-a întors în Panama în decembrie 2011, unde a fost primit încă ca o figură semnificativă, depășind statutul de simplu deținut. În ciuda popularității sale în rândul susținătorilor, regimul său a lăsat o amprentă adâncă asupra societății panameze, iar perioada de detenție nu a transformat percepția asupra acțiunilor sale. În plus, Noriega a continuat să aibă parte de respect din partea foștilor subalterni, primind onoruri militare chiar și în condiții de detenție.
De-a lungul anilor, Noriega a încercat totuși să-schimbe imaginea sa, cerând public iertare pentru crimele comise. „Acțiunile mele au adus suferință multor oameni, și îmi asum responsabilitatea pentru acestea”, a afirmat el în timpul unui interviu din 2015.
Pe 29 mai 2017, Manuel Noriega a murit la 83 de ani, lăsând în urmă un legat controversat. Decesul său nu a fost sărbătorit cu funeralii de stat, iar președintele Juan Carlos Varela a subliniat că „trecutul său criminal nu-l califică pentru asemenea onoruri”. Astfel, figura complexă a fostului dictator continuă să fie un subiect de dezbatere intensă în Panama și dincolo de granițele sale.
