România vânează anual între 8.000 și 8.500 de cerbi, conform cotelor stabilite de autoritățile din domeniul silvic. La prima vedere, această activitate este justificată din punct de vedere ecologic, fiind menită să regleze populațiile de animale și să protejeze vegetația, însă realitatea economică din spatele industriei de vânătoare dezvăluie o afacere de zeci de milioane de euro. În timp ce scopul oficial este controlul faunei, în practică se creează un veritabil business, în care viața animalelor este vândută și cumpărat înainte ca acestea să fie împușcate.
Mecanisme de vânătoare și controverse
În sistemul legal din România, vânătoarea de cerbi se face pe baza unor cote de recoltare stabilite anual de autoritățile competente, după estimările efectivelor de animale realizate de ocoalele cinegetice. Procedeul obișnuit implică recoltarea între 5% și 25% din populația de cerbi, pentru a menține echilibrul ecologic, dar și pentru a preveni suprapopularea. Este un mecanism care, în teorie, trebuie să asigure sănătatea și regenerarea populației de animale sălbatice, însă există critici și suspiciuni privind modul în care se realizează această activitate.
Potrivit unui studiu realizat recent de cercetători români, suprapopularea anumitor specii de ungulate în unele zone ale țării a atins niveluri alarmante, fiind de 3,6 ori mai mare decât ar putea suporta ecosistemul local fără impact negativ asupra pădurilor sau resurselor vegetale. Acest dezechilibru, susțin specialiștii, necesită intervenții regulate, ceea ce, în mod aparent, justifică și plafonarea populațiilor prin vânătoare.
Însă în spatele acestor argumente se ascunde o industrie profitabilă. Ministerul Mediului avizează aceste cote în speranța protejării naturii, dar procesul devine adesea un fel de complicitate între autorități și cei implicați în activitățile cinegetice. Animalele sunt scoase la vânat după ce sunt vândute către vânători sau firme specializate, o tranzacție care se desfășoară în sume de milioane de euro. În acest context, vânătoarea nu mai reprezintă doar o activitate de conservare, ci un business bine organizat și foarte rentabil.
Cerbul lopătar, simbol al faunei românești
Printre cele mai apreciate și căutate animale de vânătoare se numără cerbul lopătar, considerat simbol al faunei din pădurile României. Această specie, caracterizată prin coarnele pletoase și un comportament adaptat zonelor montane, poate atinge greutăți de până la 300 de kilograme și poate trăi până la 20 de ani în libertate. În ultimele decenii, cerbul lopătar a fost reintrodus și în zonele de câmpie, după ce inițial fusese restricționat, fiind o specie emblematica pentru biodiversitatea locală.
Regia Națională a Pădurilor – Romsilva – administrează fonduri cinegetice importante, precum cel din Suceava, unde populația de cerbi și căprioare se apropie de 2.000 de exemplare. În aceste terenuri, vânătoarea de cerbi devine o activitate sezonieră de mare interes, atrăgând nu doar iubitorii de natură, ci și investitori interesați să cumpere exclusivitatea de a vâna animale valoroase contra unor sume considerabile.
Perspectivă și controverse în continuare
Dincolo de argumentele oficiale, controversa privind vânătoarea în România continuă să fie alimentată de suspiciuni legate de modul în care se gestionează efectivele de animale și de impactul economic al acestei industrii. Deși direcțiile oficiale urmăresc protejarea biodiversității, realitatea pare să arate că profitul și trafic de animale, adesea înainte ca acestea să fie împușcate, sunt componente majore ale acestui ecosistem paralel.
Pe măsură ce în țară și în Europa se tot discută despre conservare și responsabilitate ecologică, în România, activitatea de vânătoare rămâne un punct de tensiune între protejarea mediului și interesele comerciale. Cu toate acestea, ultimele evoluții indică o extindere a pieței și o mai mare sofisticare în modul în care această industrie funcționează, lăsând întrebarea dacă acest echilibru între natură și bani este sustenabil sau dacă într-un final va duce la degringoladă ecologică a biodiversității românești.
