Întâlnire tensionată în Piața Universității: protest cu mesaje și melodii legionarice
Joi seară, Piața Universității a fost scena unui protest tensionat împotriva Legii Vexler, o lege recent adoptată de Parlament care incriminează promovarea ideologiilor fascist-dinastice și legionare, precum și negarea Holocaustului. În cadrul manifestației, participanții au afișat mesaje clare de opoziție față de legislație, însă ceea ce a atras atenția în mod deosebit a fost alegerea unor canzone și discursuri asociate tradiției legionare, ce au avut ca scop glorificarea liderilor și idealurilor Mișcării Legionare din perioada interbelică.
Participanți și melodii legionare la protest
Imagini surprinse în timpul mitingului arată un grup de manifestanți cântând „Șoim român” – un imn legionar cunoscut pentru tonul său militant și pentru referințele directe la liderul mișcării, Corneliu Zelea Codreanu, supranumit „Căpitanul”. Versurile acestei piese evocă glorificarea sacrificiului și lupta pentru „țară” și „cultura” legionară, fiind adesea asociate cu cultul personal al lui Codreanu și cu ideologia fascistă din timpul interbelicului românesc.
În clipurile video publicate, grupul de manifestați își demonstra intenția de a evoca trecutul extremist al organizației. Melodia a fost redată prinboxe amplasate strategic în piață, iar cântăreții au intonat cu intensitate fragmentul: „Șoim român, șoim român, ardelean batalionul doi…”, în timp ce lozinci precum „Vrem război, vrem sânge de legionari” sau „Pentru Căpitan, până la sfârșit” au fost scandate cu entuziasm de către mulțimea adunată.
O promovare explicită a ideologiilor extremiste
Participanții nu s-au ferit să manifeste deschis simpatie pentru simboluri și idei Legionare, inclusiv prin recursul la muzică și discursuri cu conotații fasciste, antisemitice și naționaliste agresive. Aceasta a stârnit controverse și temeri cu privire la încercările de normalizare sau de minare a legii actuale, raportată la trecutul sumbru al mișcării. „Imnul legionar conține trimiteri directe la ‘moartea eroică’, război și la liderul Mișcării Legionare, o organizație fascistă din România interbelică,” explică fostul context al acestor simboluri.
La rândul său, un comentator video a punctat importanța reținerii acestor manifestări ca o amintire a istoriei românești, în special a perioadei tumultoase dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial. În acea vreme, Mișcarea Legionară, condusă inițial de Codreanu, s-a făcut remarcata prin acțiuni violente, fascism, antisemitism și tentativa de a impune o ideologie totalitară, ce avea să lase urme adânci în conștiința națională.
Tensiuni și controverse în contextul legislativ actual
Protestul a avut și o dimensiune politică: participanții au scandat lozinci împotriva Legii Vexler, despre care susțin că ar putea duce la cenzura operei literare și la reabilitarea elementelor radicale din trecut. Claudiu Târziu, organizatorul manifestației, a declarat anterior că demonstrația vizează exclusiv această lege și a respins acuzațiile de promovare a extremismului, invocând lipsa unui context mai amplu și riscul de a fi prezentată ca o acțiune de reabilitare a ideologiilor din trecut.
Este de menționat că legea respectivă a fost adoptată în decembrie și prevede sancțiuni pentru distribuirea și promovarea simptomelor fasciste și legionare, precum și pentru negarea Holocaustului. Un punct important îl constituie și intenția de a preveni orice reabilitare sau glorificare a liderilor legionali, dar evenimentele de joi ridică întrebări despre limitele libertății de exprimare și despre cum poate fi definită cauza justă în contextul unor simboluri și cântece cu conotații extremiste.
O privire în trecut: mișcarea legionară și moștenirea sa
Mișcarea Legionară, fondată de Corneliu Zelea Codreanu în anii ’30, a fost un fenomen extrem de controversat, caracterizat de o combinație de mistic-religios, antisemitism și antisocialism. În perioada interbelică, organizația a crescut rapid în influență, având legături cu forțe politice și paramilitare, precum SS-ul naziștilor. După asasinate și conflicte cu autoritățile, Codreanu a fost ucis în 1938, iar conducerea ulterioară a fost marcată de violență și represiune.
De-a lungul timpului, aceste simboluri și idei au fost folosite de grupuri extremiste, dar și au persistat în anumite cercuri naționaliste și ultra-conservatoare. În contextul actual, reascultarea acestor cântece și manifestări revine la atenție, subliniind necesitatea unei abordări conștiente și cumpătate în tratarea istoriei și în gestionarea riscurilor de a resuscita extremismul.
Pe măsură ce perspectiva asupra acestor evenimente devine tot mai clară, se observă o preocupare tot mai mare pentru a preveni infiltrarea extremistă în discursul public. În același timp, analiza acțiunilor și simbolurilor din trecut reprezintă un pas esențial în consolidarea unei societăți educate și vigilente în fața oricăror tentative de dictare a unei ideologii totalitare, chiar și prin sunete și mesaje aparent inofensive.
