Conform Vietnam.vn: Racheta „Satan” și moștenirea sa în arsenalul rusesc
Racheta R-36M2 Voevoda, cunoscută în mediul NATO sub denumirea de „Satan”, a reprezentat o amenințare semnificativă pentru Statele Unite timp de decenii, depășind orice armă deținută de americani din punct de vedere al puterii distructive. Până în prezent, niciun adversar nu a reușit să dezvolte ceva comparabil.
Dezvoltarea unui gigant militar
La sfârșitul anilor 1960, Comandamentul Forțelor Strategice de Rachete Sovietice a constatat că racheta balistică grea R-36, intrată în serviciu în 1967, nu corespundea pe deplin cerințelor militare. Aceasta putea transporta doar trei focoase și îi lipsea precizia necesară, având și dificultăți în penetrarea sistemelor de apărare antirachetă ale inamicului. În 1969, Biroul de Proiectare Yuzhnoye a demarat dezvoltarea unei noi rachete, cu o precizie triplă, o pregătire de luptă quadruplată, o putere mărită și o protecție sporită a platformei de lansare. Rezultatul a fost racheta balistică intercontinentală R-36M.
Capacități devastatoare și strategii de contracarare
Racheta R-36M, o armă cu combustibil lichid pe două trepte, oferea trei variante de focoase: o ogivă simplă ușoară de 8 megatone, o ogivă simplă grea de 20 megatone și o ogivă multiplă cu zece focoase de câte 400 kilotone fiecare. Toate variantele beneficiau de contramăsuri avansate împotriva sistemelor antirachetă, incluzând momeli menite să inducă în eroare radarele inamice. Experții sovietici considerau că sistemul american de avertizare timpurie nu ar fi putut distinge între o rachetă reală și o momeală. Chiar și un atac limitat cu aceste rachete ar fi putut provoca daune inacceptabile pentru Statele Unite. Puterea unei singure ogive era echivalentă cu 25 de bombe atomice aruncate asupra Hiroshimei, ceea ce însemna că o singură rachetă putea cauza distrugeri echivalente cu 250 de astfel de bombe.
Evoluția spre Sarmat
În 1980, a intrat în serviciu versiunea îmbunătățită R-36M UTTKh, demonstrându-se mult mai eficientă, cu o precizie dublă sau triplă și o acoperire mult mai mare a suprafeței. Acest lucru a fost posibil datorită unui nou sistem de desfășurare a focoaselor, memoriei extinse a computerului de bord și modernizării sistemului de control. Pregătirea pentru lansare a fost automatizată și scurtată la un minut. O singură rachetă putea lovi ținte pe o suprafață de până la 300.000 de kilometri pătrați. În total, Forțele Sovietice de Rachete Strategice dețineau 308 rachete R-36M, iar o lansare completă a arsenalului ar fi distrus orașe și infrastructura critică inamică.
Racheta R-36M2, pusă în funcțiune pe 11 august 1988, este considerată apogeul programului ICBM sovietic. Este cea mai puternică rachetă de luptă din lume și este încă utilizată de Forțele Strategice de Rachete ale Rusiei. Strategii sovietici estimau că un atac cu 8-10 rachete R-36M2 ar fi distrus 80% din potențialul industrial american și o mare parte a populației sale. Deși SUA consideră în continuare această rachetă o țintă prioritară, distrugerea sa nu este o sarcină ușoară, datorită rezistenței sporite la radiații și a mijloacelor avansate de neutralizare a apărării antirachetă.
Racheta balistică intercontinentală R-36M este înlocuită treptat de cea mai recentă rachetă rusească, RS-28 Sarmat. Aceasta depășește în performanțe orice altă rachetă din arsenalul națiunilor cu rachete balistice intercontinentale operaționale. Sarmat-ul transportă 12 focoase, fiecare cu o putere distructivă de 750 de kilotone, conferindu-i o putere echivalentă cu 600 de bombe atomice aruncate asupra Hiroshimei. Raza sa de acțiune este de aproximativ 18.000 km, putând ajunge la orice țintă din teritoriul inamic, inclusiv prin traiectorii suborbitale, extinzând raza până la 35.000 km. Racheta poate folosi principiul bombardamentului cu traiectorie segmentată, atacând din direcții neașteptate. Lansarea de test a Sarmat a avut loc pe 20 aprilie 2022, iar racheta a fost ulterior pusă în stare de pregătire de luptă. Sarmat nu este concepută pentru conflicte locale, ci reprezintă un atu suprem, utilizabil doar în cazul amenințării existenței statului rus, dar simpla sa prezență în arsenal contribuie la menținerea unui comportament mai civilizat din partea adversarilor.
Sursa: Vietnam.vn
