Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca a fost recent scena unei declarații ce aduce în prim-plan dezbateri despre obligațiile absolvenților de medicină, într-un context politic sensibil. Rectorul universității, Anca Dana Buzoianu, a ieșit public pentru a comenta propunerea făcută de premierul Ilie Bolojan, conform căreia absolvenții de medicină, ale căror studii sunt finanțate din bani publici, ar trebui să fie obligați să profeseze câțiva ani în România, după finalizarea rezidențiatului plătit de stat.
În contextul în care sistemul medical românesc se confruntă cu o criză acută de cadre medicale, această inițiativă a fost interpretată atât ca o soluție pentru a contracara fuga medicilor către țările din vestul Europei, cât și ca o măsură controversată, care ridică semne de întrebare despre libertatea deciziilor individuale ale viitorilor medici.
Propunerea politică și reacțiile din mediul academic
Deși ideea exprimată de premier a fost salutată de unii politicieni și factori de decizie ca o modalitate de a asigura o repartizare mai echitabilă a personalului medical în România, universitarul clujean consideră că această măsură trebuie analizată cu maximă atenție. Anca Dana Buzoianu a declarat pentru Edupedu.ro că „această propunere este complexă și trebuie discutată în profunzime, ținând cont atât de drepturile tinerilor medici, cât și de nevoile sistemului medical național”.
Ea explică faptul că Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca pregătește anual sute de medici, mulți dintre aceștia fiind atrași de posibilitatea de a lucra în țările din Europa Occidentală, unde salariile și condițiile de muncă sunt, de multe ori, mai avantajoase. Rectorul subliniază totodată că formarea medicilor în străinătate, chiar și cu sprijinul bugetului, a devenit o realitate inevitabilă în peisajul medical românesc, iar măsurile coercitive ar putea avea consecințe nedorite, precum diaspora medicală masivă sau diminuarea calității pregătirii.
Context: criza de cadre medicale și planurile guvernamentale
Criza de personal în sănătate nu mai reprezintă o noutate pentru specialiști, fiind o problemă persistenta și de lungă durată, agravata în ultimii ani de emigrația medicilor către alte țări europene. În acest timp, Guvernul României a încercat diverse măsuri pentru a se asigura că tinerii medici rămân în țară, de la creșteri salariale, pana la facilități pentru angajare în zone defavorizate. Propunerea de a lega obligația de a lucra în țară de finanțarea studiilor medici nu a fost însă primită cu unanimitate de entuziasm.
Analiza deciziilor politice, precum și reacțiile din mediul academic și medical, indică o percepție complexă asupra soluțiilor de a încuraja medicii să aleagă cariera în România. Criticii susțin că inițiativele coercitive pot avea efecte adverse, precum scăderea interesului pentru studii de medicină, mai ales dacă perspectivele de relocare în țările cu salarii mai mari în continuare rămân deschise.
Perspectiva pentru viitor și evitarea unor soluții radicale
Reprezentanții universităților și ai asociațiilor profesionale insistă asupra faptului că dezbaterile trebuie să fie însoțite de măsuri sustenabile și adaptate realităților din domeniu. Implementarea unor programe de stimulare și sprijin pentru medicii aflați la început de carieră, precum și crearea de condiții competitive în sistemul național, sunt alternative mai flexibile și, probabil, mai eficiente decât măsurile normative rigoriste.
În timp ce guvernul pregătește noile inițiative, rectorul universității din Cluj exprimă speranța că această dezbatere va conduce la soluții echilibrate. În contextul unor provocări majore în domeniul sănătății, orice decizie trebuie să fie luată cu maximă responsabilitate, pentru a nu compromite nu doar viitorul medical românesc, ci și încrederea tinerilor în sistemul educațional și profesional local.
Ultimele developări indică faptul că, deși ideea obligației de profesie în țară rămâne o temă fierbinte, în colegiul decidenților se caută măsuri care să răspundă atât nevoilor pacientului, cât și drepturilor medicilor tineri. Rămâne de văzut dacă această provocare va duce la o reformă reală sau va obține rezultate temporare, ce vor necesita o reevaluare continuă.
