Iranul în fața unui nou val de proteste: strategia autorităților și perspectiva represiunii
Iranians mustață, se pare, încă nu au învățat lecția supremației regimului și pare să continue să-și exprime nemulțumirea față de situația economică și socială din țară, chiar dacă răspunsul autorităților a devenit tot mai dur. În ultimele săptămâni, străzile din diverse orașe iraniene s-au umplut din nou de oameni nemulțumiți, iar autoritățile, înlocuind tactici blânde cu măsuri din ce în ce mai ferme, par să-și fi perfecționat strategia de a menține ordinea.
Mai bine pregătiți, mai impunători
De la primul val major de manifestații, declanșat în 2019, regimul iranian a înțeles rapid că protestele în masă reprezintă o amenințare la adresa stabilității sale. Astfel, în anii care au urmat, s-au implementat măsuri mai sofisticate: forțele de ordine sunt mai bine echipate, iar modalitățile de dispersare a protestatarilor mai variate și eficiente. “Autoritățile și-au perfecționat strategiile de control al mulțimilor, fiind capabile să rețină rapid răspândirea discursurilor anti-regim și să minimizeze simbolic impactul protestelor,” explică o analiză recentă publicată pe site-ul SkyNews.
De asemenea, regimul a intensificat folosirea tehnologiei pentru a monitoriza rețelele sociale și comunicațiile online, încercând să prevină organizarea și răspândirea rapidă a informației despre manifestații. Internetul a fost uneori restricționat temporar, iar forțele de ordine au fost autorizate să folosească forța pentru a dispersa orice adunare neautorizată, creând o atmosferă tot mai tensionată, dar și mai controlată.
Rezistența populației și riscurile unei escalade
Cu toate acestea, populația iraniană pare să nu fi obosit sau intimidată total de aceste măsuri. Strada continuă să fie un spațiu de exprimare a frustrărilor, iar protestele spontane, adesea formate din tineri și familii, și-au păstrat caracterul de simbol al nemulțumirii generale. Dacă la început, forțele de ordine își atacau timid opozanții, acum răspunsurile sunt mai ferme, uneori chiar violent, generând o spirală a represiunii ce pare greu de controlat.
“Autoritățile nu au dat semne că ar fi dispuse să cedeze, iar limitele represiunii nu au fost încă atinse,” avertizează experții. Potrivit acestora, există reticența tot mai mare în ceea ce privește o politică de concesii, iar presiunea socială continuă să crească. În același timp, nenumăratele sancțiuni internaționale și criza economică globală afectează profund viața de zi cu zi a iranienilor, alimentând și mai mult nemulțumirea populației.
Context și provocări pentru viitor
Importanța acestor proteste nu poate fi subestimată, mai ales în contextul geopolitic recent. Iranul se află sub presiunea marilor puteri pentru a limita programul său nuclear, iar manifestațiile interne riscă să șubrezească și mai mult legitimitatea regimului. În plus, deși mass-media oficială încearcă să minimalizeze amploarea evenimentelor, realitatea de pe teren arată că nemulțumirea a devenit o problemă cu potențial de spargere a izolaționismului în care se află Iranul.
Ultimele evoluții indică faptul că, deși regimul se adaptează și își fortifică poziția, nu se poate exclude deocamdată posibilitatea unei escalade, mai ales dacă presiunea socială continue să crească sau dacă mai multe grupări ale societății civile se vor uni împotriva autorităților. În orice caz, situația rămâne volatilă, iar următoarele luni vor fi cruciale pentru înțelesul dacă aceste proteste vor deveni un nou punct de cotitură în istoria recentă a Iranului.
