Amenințarea lipsei de reacție a unor proprietari de blocuri devine o problemă tot mai insistenta pentru administrațiile de asociații, iar comportamentul apatic, exprimat uneori prin atitudinea „Nu mă interesează”, paralizează activitatea și amână reparațiile esențiale pentru siguranța și confortul locatarilor. La o dezbatere recentă despre deteriorarea și lipsa de întreținere a clădirilor, specialiștii în dreptul asociațiilor de proprietari atrag atenția asupra unei probleme care devine din ce în ce mai acută în bunele practici de administrare a condominiilor din România.
„Nu mă interesează terasa, acoperișul sau țevile” – aceste replici, aparent simple, devin tot mai frecvente în cadrul adunărilor generale, iterând un fenomen de indiferentism care încetinește procesul de luare a deciziilor și afectează planurile de reparații și întreținere. Este o atitudine, spun avocații specializați în domeniu, care ridică semne de întrebare despre responsabilitatea civică și implicațiile juridice pentru cei care refuză să participe la elaborarea și aprobarea bugetelor pentru întreținerea comună.
„Această mentalitate, în esență, blochează activitatea asociației și poate duce, în timp, la degradarea clădirilor, precum și la creșterea costurilor pentru toți locatarii,” explică Gelu Pușcaș, avocat cu experiență în legislația asociațiilor de proprietari și litigii referitoare la administrare. El subliniază că, potrivit legii, fiecare proprietar are obligația de a contribui la cheltuielile comune, iar refuzul repetat de a participa la decizii poate fi sancționat, însă mulți aleg să nu-și asume responsabilitatea, crezând că pot evita astfel implicarea.
Contextul legal în care se înscrie această problemă relevă o lacună în educația civică a locatarilor, dar și o dificultate pentru administratorii de condominii, care trebuie să găsească metode de a convinge proprietarii să participe activ în gestionarea spațiilor comune. Legislația românească prevede clar responsabilitățile fiecărui membru, dar aplicarea și respectarea acestor prevederi rămân adesea la discreția administratorilor, nefiind întotdeauna ușor de aplicat în fața unei atitudini pasive sau chiar ostile.
Dincolo de aspectele legale, această indiferentă pasivitate poate avea consecințe grave în timp. Potrivit specialiștilor, degradarea neîntârziată a acoperișurilor, instalațiilor sanitare sau a teraselor, din cauza lipsei de reparații planificate, duce la cheltuieli mult mai mari în viitor și la riscuri pentru siguranța locatarilor. În plus, această situație afectează claritatea și eficiența administrării, ceea ce, inevitabil, afectează valoarea actuală sau viitoare a imobilelor.
În încercarea de a combate această atitudine, asociațiile de proprietari trebuie să devină mai prompte și mai convingătoare în implicarea comună, dar și să dezvolte mecanisme eficiente pentru a face față membrilor indeciși sau ostili. În același timp, este esențială o mai bună informare a locatarilor despre responsabilitățile și drepturile lor, precum și despre inconvenientele pe termen lung ale ignoranței față de întreținerea comună.
Prevederile legislative recente și-a propus să întărească responsabilitatea colectivă, dar rezultatele depind, în mare măsură, de nivelul de implicare al fiecărui proprietar. Într-o țară unde multe clădiri necesitau reabilitări masive, procesul de creștere a responsabilității civice rămâne un obiectiv mai degrabă de reformare culturală decât doar o chestiune juridică.
Perspectiva pe termen mediu indică necesitatea introducerii unor mecanisme mai ferme, care să oblige în mod real la participare și responsabilitate. Înclinarea spre pasivitate și lipsa de reacție a unora trebuie combătute atât prin educație civică, cât și prin intervenții legislative mai dure, menite să protejeze interesele întregii comunități și să asigure siguranța și funcționalitatea imobilelor. În lipsa unei schimbări de mentalitate, riscă să fie compromisiți atât investițiile în întreținere, cât și sănătatea locatarilor, în vreme ce problemele se adună și devin tot mai greu de gestionat.
Sursa: Capital
