Bucureștiul și alte orașe din România, fără voie, în urmă cu un pas important în domeniul grădinăritului urban. Zeci de inițiative civice și organizații independente solicită autorităților locale să legalizeze grădinile comunitare pe domeniul public, un concept răspândit în multe orașe europene, dar încă interzis practic în România. Inițiativa vine din partea Rețelei Grădinilor Comunitare, o structură nou-înființată, ce reunește 23 de organizații și grupuri civice, denotând dorința unui consens național în această privință.
Legalizarea și promovarea grădinilor comunitare în România, o nevoie urgentă:
Adrian Dohotaru, membru activ al rețelei, explică clar intenția acțiunii: „Inițiativa urmărește legalizarea grădinăritului comunitar pe domeniul public”, subliniind ceea ce mulți consideră a fi o necesitate acută pentru orașele românești. Conform celor mai recente propuneri, autoritățile locale ar trebui să adopte regulamenturi clare, care să permită amenajarea și întreținerea de astfel de spații. În plus, se propune crearea, începând din 2026, a câte 10 spații-pilot în fiecare oraș, pentru a facilita accesul cetățenilor la terenuri destinate cultivării alimentelor și relaxării sociale.
Această inițiativă vine ca răspuns la o presiune în creștere din partea cetățenilor care doresc să revină la legătura cu natura și să își asigure o sursă sănătoasă de alimente, într-o perioadă în care consumul de produse ultraprocesate a devenit un fenomen alarmant. În prezent, cultivarea plantelor comestibile pe domeniul public este complet interzisă, lucru ce limitează accesul la spații verzi cu potențial agricol în marile orașe ale țării.
Prezența unor grădini „informale” în capitală și dorința de reglementare:
Chiar dacă oficial, cultivatele sunt interzise, în București și alte orașe există deja numeroase spații verzi umplute de grădini comunitare fără aviz oficial. Acestea funcționează într-un mod informal, dar interesul pentru astfel de inițiative crește, potrivit datelor colectate de reprezentanții rețelei. Un sondaj realizat pe un eșantion de aproape 2.000 de respondenți din București și alte nouă orașe indică faptul că grădinile și livezile comunitare se află în topul preferințelor pentru spațiile verzi, fiind menționate de circa 15% dintre participanți drept elemente preferate în „spațiul verde ideal”.
Dohotaru povestește cu emoție despre primul teren abandonat pe care a început să îl cultive, după ce fiul său nu mai percepea curent din alimentație ca pe o rezultat al tradiției sau a muncii, ci ca pe ceva din supermarket. „Neavând bunici la țară, nu își imagina de unde vine hrana. În lipsa grădinilor comunitare, pierdem contactul cu hrana, cu natura, cu relaxarea activă și cu socializarea față în față”, susține el. În plus, lipsa accesului la spații verzi cultivabile afectează și peisajele urbane, contribuind la distrugerea unor peisaje superbe și la normalizarea unei alimentații nesănătoase, bazată pe produse procesate și ultraprocesate.
Costuri și pași următori în legalizarea grădinilor comunitare:
Deși costurile pentru înființarea unei grădini comunitare variază în funcție de suprafață și de implicarea gemei locale, reprezentanții rețelei spun că acestea pot fi relativ mici, mai ales dacă administrația locală oferă teren și facilități precum apă. În prezent, au fost trimise solicitări oficiale către primăriile din București, Cluj-Napoca, Timișoara și Sibiu, însă răspunsurile întârzie să apară.
Pentru București, eșecul de până acum a fost lipsa unui regulament local specific pentru aceste spații. Rețeaua propune un model clar de politici publice, care să fie adoptat de autorități pentru a permite legal, oficial, amenajarea și întreținerea de grădini comunitare. Aceasta ar reprezenta o primă etapă în abordarea unui fenomen în plină expansiune, pe care cetățenii îl susțin cu entuziasm și implicare.
Semnatarii acestui apel includ diverse asociații și grupuri civice, de la Asociația Peisagiștilor din România la inițiative locale precum Grădina Comunitară Titan sau Grupul de inițiativă civică Cișmigiu. În ciuda lipsei unei legislații clare, dorința de a avea en-gros spații verzi cultivabile în orașe este tot mai acută, fiind văzută drept o soluție pentru un stil de viață mai sănătos și mai conectat cu natura.
Departe de a fi o utopie, proiectul celor care militează pentru legalizarea și sprijinirea grădinelor comunitare depinde acum de voința și intervenția autorităților locale. Într-un oraș precum București, în care urbanizarea excesivă este o realitate palpabilă, inițiativele civice de acest tip reprezintă un pas important spre reconstituirea legăturii între oameni și natura lor, chiar și în cele mai aglomerate spații urbane. O perspectivă care, dacă va fi concretizată, ar putea rescrie fața orașului și a stilului de viață urban din România.
