Conform Economistul.ro: Creditul comercial: Motorul nevăzut al economiei, acum în atenția boardurilor
Majoritatea produselor utilizate zilnic, de la electronice la mobilier, ajung la noi prin intermediul unor lanțuri de aprovizionare complexe, unde plățile nu sunt imediate. Această practică, cunoscută sub denumirea de credit comercial, implică livrarea bunurilor și serviciilor cu promisiunea unei plăți ulterioare. Cu toate acestea, condițiile economice actuale, instabilitatea geopolitică și comportamentul imprevizibil al clienților transformă riscul asociat acestor tranzacții dintr-o chestiune tehnică într-o preocupare strategică majoră pentru companii. Întrebarea centrală devine: ce se întâmplă dacă cumpărătorul nu plătește?
Riscul de neplată: O amenințare reală pentru fluxurile financiare
Creditul comercial, acordul prin care plata bunurilor sau serviciilor este amânată (adesea între 30 și 120 de zile), este fundamental pentru funcționarea comerțului global. Potrivit FMI, până la 60% din schimburile internaționale se bazează pe aceste acorduri directe între companii, nu pe finanțare bancară. Pentru vânzători, acordarea de credit comercial nu este doar o facilitate, ci o necesitate pentru a consolida relații de afaceri, a crește competitivitatea și a stimula vânzările.
Riscul de credit comercial se manifestă prin întârzieri la plată, pierderi din creanțe nerecuperabile sau insolvența clientului. Consecințele directe sunt perturbarea fluxurilor de numerar, creșterea necesarului de finanțare externă, scăderea lichidității, presiune asupra profitabilității și, în cazuri extreme, falimentul furnizorului. Creanțele comerciale reprezintă o parte semnificativă din activele curente ale companiilor, iar fiecare factură neîncasată este echivalentul unui împrumut forțat. Conform unor analize recente, aproape jumătate din facturile B2B la nivel global sunt restante, iar presiunea asupra lichidității obligă companiile să se confrunte cu încasări tot mai nesigure.
România, un caz aparte: Utilizare intensă și vulnerabilitate sporită
Studiile recente plasează România printre țările din Europa Centrală și de Est cu cea mai mare utilizare a creditului comercial B2B, alături de Cehia. Aproape jumătate din tranzacțiile între companii se fac pe credit, ceea ce implică o expunere structurală ridicată la riscul de neplată. Deși companiile românești tind să acorde termene de plată mai scurte comparativ cu alte piețe regionale, comportamentul de plată al clienților s-a deteriorat.
România se află în topul țărilor din regiune cu cele mai ridicate niveluri de întârzieri la plată, după Turcia, Slovacia și Slovenia. Mai mult, cauzele întârzierilor nu se limitează la dificultățile de lichiditate ale clienților; problemele legate de procesele bancare și operaționale sunt invocate mai frecvent decât în alte țări din regiune, adăugând un strat suplimentar de complexitate în gestionarea creanțelor. Companiile românești, în special cele medii și mari din industrie și comerț, sunt cele mai afectate de creșterea duratei medii de încasare a creanțelor (DSO), înregistrând un număr ridicat atât de creanțe restante, cât și de pierderi definitive. Factorul determinant în pierderi este vechimea creanțelor: cu cât o factură rămâne neîncasată mai mult timp, cu atât probabilitatea de recuperare scade semnificativ.
Factorii care amplifică acest risc sunt multipli, incluzând volatilitatea macroeconomică, inflația, ratele ridicate ale dobânzilor, instabilitatea politică și legislative, precum și sectorul de activitate al companiilor. Recesiunile economice, volatilitatea valutară și fluctuațiile rapide ale cererii în industrii ciclice contribuie la creșterea riscului.
În acest context, gestionarea riscului de credit comercial devine o prioritate strategică, nu doar o activitate operațională. Asigurarea de credit comercial joacă un rol esențial, acoperind o pondere semnificativă a riscului în comerțul internațional, spre deosebire de comerțul intern unde vânzătorii își asumă majoritatea riscului. Un sistem integrat de management al riscului, care include monitorizarea bonității clienților, politici de credit adaptate, procese eficiente de colectare și acces la date actualizate, este crucial pentru a transforma încrederea în certitudine.
Sursa: Economistul.ro
