Conform Descopera: Intrarea României în Primul Război Mondial, o decizie cu consecințe profunde
Regele FERDINAND și guvernul liberal condus de IONEL BRĂTIANU au luat decizia strategică de a alătura România forțelor Antantei, incluzând Franța, Rusia și Marea Britanie. Motivul principal invocat pentru această alianță a fost protejarea românilor din provinciile aflate sub stăpânirea Austro-Ungariei, precum Transilvania, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina, care erau supuse asupririi autorităților de la Budapesta și Viena.
Primele succese și dezastrul care a urmat
Începuturile implicării României în Primul Război Mondial au fost marcate de succese timpurii pe frontul transilvănean, unde armata română a reușit să obțină victorii și să elibereze teritorii semnificative. Această fază a fost însă de scurtă durată, scoțând la iveală problemele structurale ale armatei române: proasta organizare, pregătirea deficitară și corupția clasei politice.
În plus, frontul de sud al țării a rămas vulnerabil în fața unui atac din partea Bulgariei, care s-a alăturat Puterilor Centrale. La mijlocul lunii septembrie, avansarea românilor a fost oprită de transferul a patru divizii germane pe frontul transilvănean. Deși rușii au trimis și ei unități de ajutor, acestea nu au fost aprovizionate corespunzător.
Primul contraatac major al Puterilor Centrale a fost coordonat de generalul AUGUST VON MACKENSEN, care a condus o armată multinațională formată din trupe germane, bulgare și otomane. Pe 1 septembrie, atacul a fost lansat din Bulgaria spre nord, vizând direct Constanța. Garnizoana română de la Turtucaia, lipsită de sprijinul necesar, s-a predat trupelor bulgaro-germane pe 6 septembrie.
Sfârșitul unei speranțe și rezistența în Moldova
Înfrângerea de la Turtucaia a marcat începutul sfârșitului pentru campania românească. Presiunea continuă din partea germanilor și austriecilor a dus la ocuparea întregului sud al țării în decembrie 1916. Guvernul, regele și o parte a populației s-au retras în Moldova, în timp ce armata română pierduse peste 250.000 de militari, o treime din efectivele mobilizate.
Imagini de epocă arată femei în port tradițional românesc, strângând fonduri pentru Crucea Roșie sub sloganul „Ajutați România!”. Aceste eforturi subliniau solidaritatea națională în momentele dificile. Armata germană a fost oprită din avansare la mijlocul lunii ianuarie 1917, deși cea mai mare parte a teritoriului românesc era sub ocupație.
Pierderile estimate ale armatei române s-au ridicat la 300.000-400.000 de soldați, în timp ce pierderile Puterilor Centrale au fost de aproximativ 60.000 de oameni. Superioritatea germană în aprovizionare, echipare și pregătire tactică a fost evidentă.
Luptele au continuat în 1917, Moldova rămânând neocupată datorită strategiei de apărare în triunghi a Armatei a 4-a. În mai 1917, armata română a luptat alături de aliații ruși în Ofensiva Kerenski, reușind să rupă frontul austro-ungar la Mărăști. Totuși, succesul a fost de scurtă durată din cauza eșecului dezastruos al ofensivei ruse. Forțele lui MACKENSEN au contraatacat, dar au fost respinse la Mărășești.
Pe parcursul conflictului, germanii au exploatat resursele României, extrăgând peste un milion de tone de petrol din câmpurile de la Ploiești și rechiziționând două milioane de tone de cereale. Aceste resurse au fost vitale pentru Germania până la sfârșitul războiului.
După Revoluția din Octombrie și semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk de către bolșevici, România a rămas izolată și a fost nevoită să semneze Pacea de la București. Cu toate acestea, după ofensiva victorioasă de la Salonic, care a scos Bulgaria din război, România a reintrat în conflict pe 10 noiembrie 1918, cu o zi înainte de armistițiul general din Vest.
În acest context, pe 9 aprilie 1918, Sfatul Țării din Basarabia a proclamat unirea cu România. Pe 28 noiembrie, Bucovina a votat pentru unire, iar pe 1 decembrie 1918, reprezentanții românilor din Transilvania au adoptat proclamația de la Alba Iulia, marcând unirea cu Regatul Român. Aceste uniri au fost recunoscute ulterior prin Tratatul de la Versailles, în conformitate cu principiul autodeterminării.
Sursa: Descopera
