Conform Economistul.ro: România exportă energie electrică ieftină produsă din surse regenerabile în zilele însorite, doar pentru a o importa ulterior de la vecini la prețuri mult mai mari, criza energetică fiind agravată de lipsa capacităților de stocare. Această situație subliniază o strategie energetică bazată pe circumstanțe meteo favorabile, mai degrabă decât pe o planificare pe termen lung, spre deosebire de abordarea Bulgariei, care a investit masiv în sisteme de stocare pe bază de baterii și hidrocentrale cu acumulare prin pompare.
Lecția bulgară de stocare energetică
Bulgaria a demonstrat o eficiență remarcabilă în soluționarea problemei stocării energiei, devenind un lider regional prin simplificarea reglementărilor și integrarea unităților de stocare ca participanți independenți pe piața de energie. Guvernul bulgar a direcționat 600 de milioane de euro din fonduri PNRR către proiecte comerciale de stocare, incluzând centrale baterii integrate în parcuri solare și unități autonome. Aceste investiții permit stocarea energiei ieftine din timpul zilei pentru a fi revândută la prețuri de vârf seara. Pe lângă acestea, Bulgaria a păstrat și dezvoltat o infrastructură de hidrocentrale cu acumulare prin pompare, precum complexul Chaira, oferind o capacitate flexibilă comparabilă cu baterii gigantice.
Proiectul tarnița-lăpuștești, o promisiune neîndeplinită
În contrast, România se confruntă cu un blocaj similar celui din mitologia greacă, unde proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompare Tarnița-Lăpuștești a rămas în stadiul de discuție administrativă de peste patru decenii. Lipsa unei astfel de infrastructuri esențiale, în ciuda potențialului hidrologic și geografic, a lăsat țara dependentă de capriciile pieței. Decidenții politici din ultimele decenii nu au reușit să transforme acest proiect din arhive în realitate, contribuind la deficitul de capacitate flexibilă.
Paradoxul exportului păgubos
Consecințele acestei lipse de viziune se resimt direct în facturile consumatorilor și în balanța comercială a țării. În zilele cu producție mare de energie regenerabilă, surplusul este exportat către Bulgaria la prețuri minime, uneori chiar negative. Bulgarii valorifică această energie, o stochează, iar apoi o revând României la prețuri semnificativ mai mari în perioadele de vârf ale consumului. Astfel, România, un producător important de energie, ajunge să fie într-o poziție de dependență economică față de vecini, din cauza propriei inabilități de a gestiona eficient resursele.
Priorități reale pentru securitatea energetică
Abordarea problemelor energetice nu trebuie să ignore realitățile economice ale cetățenilor. Pentru ca strategii ambițioase privind protecția mediului sau sustenabilitatea să fie viabile, acestea trebuie să se bazeze pe o fundație solidă de securitate energetică și pe o putere de cumpărare accesibilă. Cetățenii trebuie să își permită confortul de bază, precum lumina și căldura, înainte de a putea susține obiective climatice complexe. Succesul oricărei strategii naționale depinde de capacitatea cetățeanului de rând de a o finanța.
Soluții pragmatice pentru un viitor energetic viabil
Ieșirea din această criză energetică necesită decizii concrete și inspirație din exemplele de succes regionale. În primul rând, reglementările privind stocarea energiei trebuie simplificate, urmând modelul bulgar, prin recunoașterea unităților de stocare ca participanți independenți pe piață și eliminarea birocrației excesive. În al doilea rând, fondurile europene, precum cele din PNRR, trebuie direcționate explicit către proiecte comerciale de stocare, similar celor 600 de milioane de euro alocate de Sofia. În al treilea rând, proiectul Tarnița-Lăpuștești trebuie transformat dintr-o promisiune electorală într-un șantier activ, cu finanțare mixtă și un calendar de execuție transparent. În final, orice strategie națională trebuie să plaseze securitatea energetică și accesibilitatea prețurilor în vârful priorităților, asigurând că cetățenii beneficiază de o sursă de energie fiabilă și accesibilă.
Sursa: Economistul.ro
