România ocupă locul al cincilea în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de zile de vacanță acordate elevilor, conform datelor recente publicate pentru anul școlar 2025-2026. Cu un total de 117 zile de vacanță, țara noastră este depășită doar de câteva state cu condiții speciale, precum țările baltice și Malta, ceea ce indică o tradiție puternică de a oferi elevilor perioade de odihnă semnificative. Această situație reflectă, pe de o parte, valorile educației și ale familiei din România, dar și anumite caracteristici ale sistemului de învățământ comparativ cu alte țări membre ale Uniunii.
Repartiția vacanțelor în România și impactul asupra elevilor
Structura anului școlar în România prevede, pe lângă vacanța de vară, mai multe perioade de concediu între semestrul întâi și al doilea, precum și vacanțe intersemestriale și prânzuri de sărbători. În total, elevii români beneficiază, conform datelor, de 117 zile de odihnă, un număr considerabil comparativ cu media europeană. Această abordare este adesea apreciată ca un avantaj în ceea ce privește echilibrul între studiu și recreere, însă unele specialiști consideră că poate avea și efecte negative în ceea ce privește continuitatea procesului educațional.
Potrivit experților în învățământ, perioada lungă de vacanță poate conduce la dificultăți în menținerea ritmului de învățare și la decalaje mai mari între elevi, în special pentru cei din medii mai défavorizate. Totuși, sprijinul pentru odihnă și recreere rămâne o prioritate națională, fiind considerată o componentă esențială a procesului educațional sănătos.
Comparativ cu alte țări europene: cine mai și cât de mult profită de vacanțe
Datele arată că, în Europa, vacanțele pentru elevi variază semnificativ de la o țară la alta. În timp ce România are 117 zile de vacanță, țările baltice și Malta depășesc această medie, având de până la două ori mai multe zile libere pentru elevi. În schimb, alte state, precum Germania sau Franța, oferă perioade de concediu mai scurte, situându-se în jurul a 75-80 de zile.
Această diferență nu este întâmplătoare. În unele cazuri, vacanțele mai lungi sunt justificate de condițiile climatice, precum și de tradițiile culturale, în timp ce în altele, sistemele educaționale au fost adaptate pentru a include perioade mai frecvente de odihnă.
Ce ascunde această comparație și cum influențează deciziile pentru viitor
Revenind la România, decizia de a menține un număr atât de mare de zile libere pentru elevi nu a fost întâmplătoare. În condițiile în care școlile au trecut recent prin reforme și încercări de optimizare a programului educațional, autoritățile speră că încărcătura de vacanțe extinse va sprijini atât dezvoltarea personală a elevilor, cât și procesul de reabilitare a sistemului de învățământ.
Pe termen lung, specialiștii și factorii decizionali urmăresc echilibrul între perioadele de odihnă și necesitatea de a asigura continuitate în procesul educațional. În prezent, planurile vizează, pe de o parte, păstrarea unui număr favorabil de zile libere, dar, în același timp, se depun eforturi pentru a recăpăta ritmul de învățare pierdut în ultimii ani, mai ales după criza pandemică.
Dezvoltările recente, inclusiv adaptarea curriculumului și utilizarea tehnologiei în procesul educațional, pot fi soluții pentru a fi compensat efectul vacanțelor lungi. În lumea în continuă schimbare, echilibrul între odihnă și învățare rămâne un element fundamental pentru formarea tinerelor generații, iar România pare să fie în continuă căutare a calei celei mai eficiente pentru a-și valorifica resursele și tradițiile în domeniul educațional.
