Conform Economistul.ro: Divizarea societății românești, alimentată de algoritmi și tactici vechi, aduce profituri ascunse
Fenomenul de dezbinare socială, departe de a fi o simplă ciocnire de opinii, are adesea un autor ocult și un beneficiar nevăzut. De la strategiile imperialiste romane la operațiunile de influență din Războiul Rece, principiul „divide et impera” și-a demonstrat eficiența în crearea fracturilor sociale. Astăzi, aceste tactici sunt amplificate de rețelele sociale, care recompensează animozitatea și profită de psihologia apartenenței la grup.
O artă veche, instrumente noi
Principiul divizării pentru control nu este o invenție modernă. Imperiul Roman l-a aplicat cu succes, profitând de rivalitățile tribale pentru a cuceri Galia. Ulterior, Imperiul Britanic a divizat Bengalul, creând o separare deliberată între hinduși și musulmani, cu consecințe tragice. Secolul XX a mutat aceste tactici în sfera informațională. Un exemplu notabil este operațiunea INFEKTION, prin care Uniunea Sovietică a răspândit în presa mondială zvonul că virusul HIV ar fi fost creat în laboratoarele Pentagonului, având ca scop erodarea încrederii comunităților afro-americane în stat.
Polarizarea societății, așa cum a descris-o Tucidide în războiul civil din Corcyra, începe în limbaj. Cuvintele își pierd sensul obișnuit, iar diferența dintre îndrăzneală și loialitate, ori dintre prudență și lașitate, devine neclară. Această distorsiune lingvistică pregătește terenul pentru confruntări pe stradă.
Laboratorul albanez, un studiu de caz
Albania oferă un exemplu recent despre cum spațiul digital devine o țintă pentru manipulare. În ciuda orientării pro-occidentale a țării, narativele Kremlinului pătrund în presa locală prin preluarea materialelor agențiilor rusești, activitatea ambasadei ruse pe Facebook și prin rețele automatizate care distribuie articole traduse. Scopul nu este convertirea populației, ci erodarea lentă a încrederii în instituțiile naționale, în Uniunea Europeană și în NATO. Un public care nu mai crede nimic devine un teren fertil pentru adversarii strategici.
Psihologia taberei și recompensa algoritmilor
Eficiența acestor operațiuni depinde de vulnerabilitățile psihologice umane. Experimentele psihologului Muzafer Sherif în anii ’50 au demonstrat cum simpla competiție între grupuri de copii poate genera ostilitate. Henri Tajfel a arătat ulterior că nici competiția nu este strict necesară; apartenența, chiar și arbitrară, produce loialitate și, implicit, un adversar.
În prezent, rețelele sociale transformă această vulnerabilitate într-un model de afaceri. Studiile indică faptul că postările care denigrează tabăra adversă au o șansă cu aproximativ 67% mai mare de a fi distribuite. Animozitatea față de celălalt este un motor de viralitate mai puternic decât entuziasmul pentru propria cauză. Algoritmii, nefiind interesați de ură în sine, recompensează ceea ce captează atenția, iar ura o face eficient.
Dezbinarea făcută acasă, dincolo de influențe externe
În România, dezbinarea socială nu necesită întotdeauna asistență externă. Anunțarea rezultatelor pozitive ale studiilor clinice pentru terapii oncologice pe bază de ARNm, un avans medical important, a generat pe rețelele sociale românești nu bucurie, ci răfuieli între diferite tabere. Influenceri din zona progresistă au etichetat rapid adversarii ca „troglodiți” sau „antivacciniști”, contribuind la o polarizare care îndepărtează pacienții de terapiile necesare. Disprețul afișat de unii apărători ai științei produce efectul opus dorit.
Experiența alegerilor prezidențiale din 2024, anulate din cauza campaniilor coordonate pe TikTok, a arătat fragilitatea democrației atunci când adversarul este perceput ca un dușman. Fiecare parte vede manipularea celeilalte, dar rămâne oarbă la propriile reflexe tribale.
Tranzacția dintre credibilitate și confort
Jurnaliștii care au cunoscut și apărat libertatea profesională au ajuns, în multe cazuri, să devină influenceri politici. Această transformare, de la descoperirea realității la confirmarea unor narrative prestabilite, este explicată de presiunile economice ale pieței media, unde vizibilitatea primează în fața echilibrului și unde algoritmii favorizează indignarea.
A fi plătit pentru a scrie și a fi plătit pentru a ajunge la concluzia altcuiva sunt două lucruri fundamental diferite. În primul caz se vinde competența, în al doilea, libertatea intelectuală. Această concesie repetată devine obișnuință, iar instrucțiunile externe sunt anticipate și asumate ca proprii. Întrebarea rămâne: când încetează un jurnalist să-și vândă timpul și începe să-și vândă propria credibilitate?
Contabilitatea dezbinării
Puterea străină câștigă atunci când un stat membru al Uniunii Europene și al NATO își consumă energia în lupte interne, devenind incapabil de politici externe coerente sau reforme durabile. Platformele digitale profită de indignarea transformată în date și publicitate. Antreprenorii politici își mobilizează bazele electorale prin frică și dispreț, mult mai ieftin decât prin proiecte. Influencerii câștigă vizibilitate și contracte, crescând proporțional cu numărul dușmanilor fabricați.
Pierderile se distribuie la scară largă: pacientul care refuză un tratament din orgoliu rănit, alegătorul care votează împotriva cuiva, comunitatea care nu mai poate dezbate probleme concrete fără a degenera în procese de intenție. În cele din urmă, cel mai mare capital pierdut este încrederea, capitalul social fără de care nicio instituție, nicio piață nu funcționează eficient.
Societățile europene se confruntă cu probleme majore, de la securitate la climă. Cine are interesul ca acestea să rămână nerezolvate, are, prin urmare, tot interesul ca noi să rămânem certați.
Sursa: Economistul.ro
