Mircea Lucescu se confruntă cu o dilemă dureroasă înaintea barajului pentru Mondiale: cine va purta tricoul cu numărul 9 la Istanbul? Probabil că ideea inițial a fost să-i încredințeze tricoul lui Daniel Bîrligea, însă complexitatea situației a făcut ca această opțiune să devină tot mai incertă. Disputa despre atacanți români pentru meciul crucial cu Turcia dezvăluie o problemă profundă a fotbalului autohton: lipsa de soluții interne și dependența de străini, cu toate implicațiile de rigoare.
Atacanți disponibili și opțiuni restrânse
Inițial, selecționerul părea să aibă în minte numărul 9 pentru Bîrligea, un atacant cu experiență, chiar dacă forma sa în ultima vreme nu a fost cea mai bună. Însă recent, aflăm că acesta nu va fi în lot, din cauza unei rupturi musculare. Și, astfel, lista de variante se subțiază considerabil. În condițiile în care Mihai Bîrligea a fost principalul candidat, e clar că actualul joc de pupitru nu-i oferă prea multe alternative.
Singurul sprijin aparent rămâne Daniel Bîrligea, dar și el vine pe fondul unei forme fluctuante și al faptului că nu prea are experiență în meciuri de mare anvergură. În plus, suspendările lui Drăguș și accidentarea lui Louis Munteanu au redus drastic opțiunile de atac pentru echipa națională. În aceste condiții, un eventual deznodământ devine tot mai incert.
Cine mai poate fi chemat? Lista de speranțe tot mai restrânsă
Dacă ne uităm la lista naționalei, din cei 17 atacanți români cu șanse, doar trei ar putea fi în discuție. Printre aceștia, Al. Pop la Dinamo și Jovan Markovic de la Hermannstadt au, teoretic, experiență, dar nu sunt neapărat soluții pentru un meci atât de important. În plus, alți doi – Marius Coman și Daniel Popa – trebuie să-și dovedescă valoarea în meciurile pe care le au în față, pentru a fi în vederile selecționerului.
Cea mai apropiată alegere, și cea mai discutată în ultimele zile, este Daniel Paraschiv, de la Rapid. Cu toate că tinde să se adapteze și să crească în nivel, rămâne de văzut dacă experiența sa poate fi suficientă pentru o asemenea provocare. Rămâne totuși întrebarea dacă un tânăr de 24 de ani, cu experiență relativ limitată, poate face față unui astfel de joc.
Ceea ce lipsește, aproape că devine chiar evident
Situația dezolantă a atacului românesc persistă, iar lista improvizațiilor și soluțiilor de moment nu face decât să confirme fragilitatea sistemului. În timp ce cluburile aduc străini peste străini, de multe ori fără relevantă valoare, centrul de dezvoltare juvenilă pare să nu fie în măsură să crăm o generație de atacanți competenți. Astfel, fotbalul românesc se află într-un cerc vicios, iar responsabilitatea se împărțeaște între cei din conducerea cluburilor și cei din federație.
Cât despre antrenorul naționalei, Mircea Lucescu, el pare să mute din ochi și să caute soluții în campionatul intern, chiar dacă știe foarte bine că acest departament nu oferă prea multe certe. Întrebarea majoră rămâne dacă va reuși să găsească în ultimul moment un atacant capabil să ducă greul pe terenul din Istanbul, sau va fi nevoit să bice pe improvizație, ca de obicei.
Fotbalul românesc și deficitul de atacanți
Imaginea generală nu poate fi mai clară: la ora actuală, lista oficială cu atacanți români are doar 17 nume, iar numărul celor cu adevărat avuți pentru un meci de poziție ridicată nu depășește trei. E un semn clar al crizei, o criză alimentată de lipsa tinerilor de perspectivă, dar și de deciziile cluburilor de a aduce masiv străini, uneori mai mult din motive financiare, decât sportive.
„Ne aflăm într-un cerc vicios, unde lipsa de produse interne și deciziile de moment ale cluburilor ne-au lăsat fără soluții clare”, afirmă experți ai fenomenului. În aceste condiții, e greu să nu ne întrebăm dacă nu cumva chiar sistemul trebuie reconfigurat pentru a stimula generarea de atacanți de valoare în propria pepinieră.
La Istanbul, Mircea Lucescu va avea de ales. În cel mai bun caz, avem de-a face cu o soluție de moment, eventual un improvizat în lipsa unui particular pentru poziția de număr 9. În orice scenariu, însă, situația reflectă clar o realitate tristă: la nivelul naționalei, România încă nu a găsit răspunsul esențial pentru una dintre cele mai importante posturi. Și, din păcate, dacă această problemă nu va fi rezolvată, rezultatele echipei naționale vor avea de suferit nu doar în baraj, ci pe termen lung.
