Europa în fața unei noi epoci economice: sfârșitul unei epoci de creștere bazate pe forța de muncă în expansiune
Criza economică provocată de convergența mai multor factori globali și schimbările structurale din cadrul întregului continent au adus în vizor o realitate tabloidă și inevitabilă: modelul economic european, construit pe o forță de muncă în continuă creștere și expansiune, își atinge limitele. Declarațiile recente ale președintelui Eurogrupului, Kyriakos Pierrakakis, subliniază acest fapt, punând în discuție viitorul și adaptarea economiilor europene pentru a face față noii paradigme.
„Modelul economic al Europei, vechi de câteva decenii, care s-a bazat în mare măsură pe o forță de muncă în expansiune, se apropie de sfârșit”, a menționat Pierrakakis într-un interviu acordat Reuters în această săptămână. La prima vedere, această afirmație poate părea o simplă constatare, însă, în contextul actual, reprezintă un semnal de alarmă referitor la sustenabilitatea modelului economic european.
Transa de creștere bazată pe forța de muncă în expansiune
De-a lungul ultimelor decenii, modelul economic european a fost, în mare măsură, construit pe creșterea forței de muncă. Accesul la o piață a muncii relativ liberă, creștere populației active și investițiile în forța de muncă au condus la o perioadă de prosperitate și stabilitate, mai ales în opening-ul procesului de integrare economică și unificare a continentului.
Însă, această paradigmă a fost puternic afectată de tendințele demografice occidentale, cu o natalitate în scădere și o populație tot mai îmbătrânită. În plus, pandemia de COVID-19 a accelerat aceste tendințe, reducând semnificativ forța de muncă disponibilă și crescut costurile pentru angajatori. În același timp, migrația a devenit un subiect delicat, iar politicile naționale de control al imigrației au impactat negativ fluxul de forță de muncă.
Anterior, această strategie a permis creșteri solide ale economiilor europene, însă odată cu încetinirea demografică și creșterea îmbătrânirii populației, fragilitatea modelului început să apară. Pierrakakis menționează că această situație nu poate continua la nesfârșit și că este esențială reorientarea către investiții în inovare, digitalizare și alte tehnologii pentru a susține creșterea economică.
Mobilizarea depozitelor bancare pentru inovare și investiții
Ce soluții există pentru a naviga spre această nouă realitate economică? Pierrakakis susține că, în lipsa unei forțe de muncă în expansiune, statele europene trebuie să fie mai creative în folosirea resurselor disponibile. În opinia sa, „este nevoie să fie mobilizate economiile din depozitele bancare pentru a finanța investițiile și inovarea”, un apel clar pentru stimularea economiei prin investiții în tehnologii emergente și în componenta de cercetare și dezvoltare.
Această strategie implică, printre altele, crearea unui cadru favorabil pentru antreprenori și inovatori, dar și impulsionarea investițiilor publice și private în sectoare cu potențial de creștere. Pentru Europa, această mutare reprezintă o oportunitate, dar și o provocare, în condițiile în care nivelul de economii acumulate în depozite a crescut în ultimii ani, dar fără a fi întotdeauna redirecționat eficient spre dezvoltare.
De asemenea, un alt aspect important îl reprezintă promovarea colaborării între state și companii pentru a dezvolta tehnologii cheie și pentru a atrage talente atât din cadrul, cât și din afara continentului. Orice reorientare de acest gen trebuie să fie susținută de politici publice ambițioase și de un angajament comun pentru adaptare economică.
Perspectivele și provocările viitoare
Atunci când privim către viitor, întrebarea principală pe care o ridică experții vizează modul în care Europa va reuși să se reinventeze în fața unei realități demografice și economice în schimbare. În timp ce unii analizează pașii necesari pentru diversificarea și digitalizarea economiilor europene, alții consideră că trebuie să fie reanalizate și valorile fundamentale ale modelului social și economic pentru a găsi soluții durabile.
Declarațiile lui Pierrakakis sunt, prin urmare, un semnal clar pentru liderii europeni: nu mai este timp de prelungiri. Modelul bazat pe o creștere sustenabilă a forței de muncă trebuie înlocuit cu o abordare orientată spre inovație, digitalizare și mobilizare a resurselor financiare interne. Europa se află, astfel, în fața unui moment de răscruce, în care succesul pe termen lung va depinde de capacitatea de adaptare și de perspectiva de a valorifica propriile resurse naționale și europene pentru a construi o nouă paradigmă economică.
