Conform Pressone.ro: Serialul „Cămătarii” stârnește dezbateri despre reprezentarea violenței și a infractorilor
Serialul „Cămătarii” a devenit un punct central al discuțiilor în spațiul public românesc, divizând audiența și stârnind dezbateri aprinse legate de modul în care violența și personalitățile infracționale sunt prezentate pe ecran. În timp ce unii spectatori se arată atrași de narativa „șmecheriei” personajelor, alții critică potențiala glorificare a infractorilor.
Unul dintre principalii critici ai modului în care serialul abordează subiectul este Dan Rusu, criminolog român care predă în Marea Britanie. Acesta consideră că serialul, deși promite o analiză culturală, nu livrează în primele episoade conținutul așteptat. Rusu identifică serialul ca aparținând subgenului „hard man story” din cadrul genului „true crime”, unde protagoniștii au un rol activ în construcția propriei povești.
Analiza criminologului: narațiunea victimelor și violența simbolică
Potrivit lui Dan Rusu, primele episoade ale serialului „Cămătarii” prezintă un ton celebratoriu, unde protagoniștii relatează nostalgic și brav faptele lor violente, fiind portretizați ca „antreprenori infracționali” ai perioadei de tranziție. Criminologul subliniază că, în absența narațiunii victimelor, audiența se confruntă cu o „sărăcire narativă” și, implicit, cu violență simbolică.
„Argumentul că privitorul are discernământ și distinge singur între bine și rău funcționează doar în măsura în care sunt arătate ambele povești”, explică Rusu. Acesta adaugă că atunci când există o singură versiune care populează mintea, „în absența contra-narațiunii, nu știu în ce măsură putem vorbi de liber arbitru”.
Serialul promite o analiză culturală, însă, conform lui Rusu, temele precum clasa socială, hedonismul, promisiunile tranziției sau „visul american” nu sunt explorate în profunzime în primele episoade. Criminologul menționează că, deși există potențial pentru astfel de analize, serialul nu reușește să pună povestea victimelor în prim-plan sau să ofere o înțelegere nuanțată a lumii infracționale.
Rolul propagandei și al masculinității
Dan Rusu consideră că serialul se aseamănă cu genul „hard man story”, unde protagoniștii își construiesc o identitate prin intermediul poveștii lor. Această construcție implică adesea distanțarea de faptele comise și apelul la „loialități superioare”, cum ar fi invocarea textelor religioase pentru a justifica anumite practici infracționale.
De asemenea, criminologul observă o dinamică similară cu cea a fraților Kray din Londra, care au devenit legende culturale prin asocierea cu vedete. În „Cămătarii”, interlopii par să fie prezentați ca eminențe culturale, simboluri ale unei masculinități dominante care folosește orice mijloc pentru succes financiar, mai ales în contextul tranziției economice.
„Violența este folosită instrumental pentru atingerea unor scopuri financiare, dar reprezintă și afirmarea unei masculinității hegemonice într-un context specific”, explică Rusu, sugerând că serialul ar putea fi consumat, în special, de tineri care se identifică cu acest model sau îl percep ca pe un „ego ideal”.
În ceea ce privește portretizarea femeilor în serial, Rusu afirmă că se propagă un ideal al masculinității hegemonice, care le subordonează. El menționează că personajele feminine validează modelul bărbatului care muncește și revine acasă, în timp ce o serie de narațiuni importante, cum ar fi suferința victimelor sau impactul asupra copiilor condamnaților, par să fie omise. Lipsește, de asemenea, un context social profund, care să explice mediul din care provin personajele, dincolo de simpla menționare a perioadei de tranziție.
Sursa: Pressone.ro
