Cea mai veche pădure urbană, o legendă a Bucureștiului, s-a risipit
Un monument viu al naturii, un stejar cu o vechime de aproximativ trei secole, s-a prăbușit marți, marcând un moment trist în istoria mediului urban bucureștean. Arborele, considerat unul dintre cei mai vechi și mai simbolici copaci din Capitală, a fost un martor tăcut al transformărilor orașului și, în același timp, un simbol al legăturii istorice a Bucureștiului cu vechile codrii ale Vlăsiei. Pierderea sa nu înseamnă doar dispariția unui arbore veteran, ci și a unei bucăți din istoria naturală a orașului, acută amintire a fragilității mediului urban în fața influențelor umane.
O luptă pierdută împotriva birocrației și distrugerii umane
Inițiativele pentru salvarea acestui copac extraordinar au fost demarate cu ceva vreme în urmă. Reprezentanții asociației Eco-Civica au avertizat încă de atunci despre pericolul iminent și au propus soluții concrete, precum exproprierea benzinăriei construite direct pe rădăcinile sale, în încercarea de a-i salva integritatea. Cu toate acestea, birocrația și lipsa de acțiune rapidă au fost suficiente pentru a-i lipsi de șansa de a rezista.
“Eco-Civica a propus primarului Nicușor Dan exproprierea benzinăriei așezată pe rădăcinile lui, dar nu am apucat să finalizăm proiectul,” explică reprezentanții organizației în comunicat, subliniind fragilitatea situației. În plus, au fost realizate analize de sol, care au demonstrat cât de contaminat era terenul, inundat de hidrocarburi provenite de la stația de carburanți amplasată chiar în apropiere. La momentul prăbușirii, pământul era atât de infectat încât “lua foc de la chibrit”, justificând, astfel, deteriorarea ireversibilă și epuizarea resurselor de a salva arborele.
În plus, pe măsură ce mediul înconjurător al copacului s-a degradat, în locul unui spațiu natural, s-a intervenit brutal cu beton, ceea ce a accentuat starea de degradare. “După toate aceste nenorociri, îi fusese betonată întreaga alvelolă, cu toate că în toamnă, când am filmat acolo, nu era beton turnat,” au adăugat reprezentanții Eco-Civica, exprimând regretul profund pentru distrugerea unui simbol național al durabilității.
Impactul și dramatismul pierderii unui simbol
Este greu de imaginat o scenă mai tristă pentru iubitorii de natură și pentru cei conștienți de importanța conservării patrimoniului natural în mediul urban. Stejarul de 300 de ani nu era doar un copac, ci o istorie vie, o punte între trecut și prezent, un martor constant al evoluției Bucureștiului, un simbol al rezistenței în fața timpului și a urbanizării masive.
Pierderea sa ilustrează însă, din păcate, o scădere accentuată a sensibilității față de mediu în cadrul deciziilor urbane. În timp ce alte capitale europene încearcă să restaureze sau să conserve peisaje naturale în mijlocul agitației urbane, Bucureștiul pare adesea să sacrifice aceste elemente ca urmare a unor constrângeri birocratice sau a intereselor economice.
Viitorul pădurii urbane: un secret uitat?
Deși prăbușirea copacului a tras un semnal de alarmă, rămâne de văzut dacă orașul va învăța din această tragedie și dacă va reuși să protejeze în continuare cele câteva resturi din vechile codri ale Vlăsiei. În lipsa unei intervenții rapide și eficiente, celelalte exemplare de arbuști bătrâni sau zone verzi istorice pot deveni simple amintiri, în timp ce infrastructura urbană continuă să se extindă în detrimentul naturii.
Într-un context în care urbanizarea nu poate fi oprite, reglementările și protecția naturii trebuie să devină o prioritate națională. În cazul stejarului de 300 de ani, ecoul unul moment tragic va rămâne în memoria comunității și a tuturor celor interesați de un mediu urban sănătos și respectuos față de patrimoniul natural al Bucureștiului. Nu e exclus ca, în viitor, astfel de momente să devină catalizatori pentru schimbări reale în politica de mediu, dacă vocea cetățenilor și a organizațiilor civice va continua să fie auzită.
Pentru București, această pierdere înduioșătoare poate fi un punct de cotitură: să învățăm să prețuim și să conservăm mai bine celor ce au rămas din vechile păduri, înainte ca totul să fie doar amintire.
