Un nou fragment din puzzle-ul evoluției reptilelor dezvăluie o surpriză: un strămoș bizar al crocodililor, care avea o traiectorie de dezvoltare complet diferită față de ce speciem am fi așteptat. Cercetătorii de la Universitatea din Washington și Burke Museum au descoperit în Arizona, în situl fosilifer Petrified Forest, o specie numită Sonselasuchus cedrus, care oferă indicii despre modul în care această linie evolutivă se putea diferenția considerabil în primele sale etape.
Descoperire de proporții în deșertul Arizona
Sonselasuchus cedrus, despre care s-au descoperit peste 950 de fosile, s-a dovedit a fi un animal de dimensiunea unui pudel, cu o înălțime de circa 63 de centimetri, și care a fascinat prin aspectul său neobișnuit. Fosilele au fost descoperite într-un sit cunoscut pentru bogăția de oase fosilizate, iar cercetătorii au reușit să împartă în mod precis evoluția sa de la o creatură care mergea pe patru picioare la una care putea merge bipedal, dar doar după maturizare.
Rezultatele, publicate în Journal of Vertebrate Paleontology, sugerează că această specie tindea să-și adapteze postura odată cu creșterea. „Analizând proporțiile scheletelor membrelor la diferite animale, cercetătorii au stabilit că postura sa bipedă ar fi putut fi rezultatul unui model de creștere diferențiat”, explică Elliott Armour Smith, autor principal al studiului. „Credem că Sonselasuchus avea membre anterioare și posterioare mai proporționale în perioada juvenilă, iar picioarele din spate deveneau mai lungi și mai robuste odată cu maturizarea. Practic, credem că aceste creaturi își începeau viața mergând pe patru picioare, iar pe măsură ce creșteau, ajungeau să meargă pe două. Acest lucru este deosebit de neobișnuit”, completează cercetătorul.
Legături evolutive cu dinozaurii și adaptări complexe
Descoperirea unui astfel de animal în cadrul grupului Shuvosauridae, care împărțea habitatul cu dinozaurii Ornitomimi, aduce noi informații despre evoluția acestor reptile. Deși seamănă fizic cu aceste dinozauri, semnele de diferențiere indică o evoluție independentă, chiar dacă unele trăsături precum mersul biped, ciocul fără dinți sau oasele goale au apărut în mod convergent. „Deși seamănă cu dinozaurii Ornitomimidae, aceste trăsături au evoluat separat. Asemănarea i se datorează probabil faptului că arhozaurii din linia crocodililor și cei din linia păsărilor au evoluat în aceleași ecosisteme și au ajuns să ocupe roluri ecologice similare”, precizează Smith.
Se bănuiește că Sonselasuchus trăia în păduri dense, având în vedere denumirea speciilor, ceda, referindu-se la coniferele veșnic verzi care dominau peisajul triasic. Situl fosilifer din formațiunea Chinle, unde au fost descoperite majoritatea fosilelor, datează din Triasicul superior, o perioadă de tranziție în evoluția ecosistemelor terestre, în urmă cu aproximativ 200 de milioane de ani.
O emeie a cercetărilor milenare și a biodiversității preistorice
Efortul de a reconstitui această parte rar explorată din istoria biodiversității a fost posibil datorită unei colaborări extinse, începută în urmă cu peste un deceniu. Profesorul Christian Sidor și studentul Elliot Armour Smith au condus o cercetare de teren în cadrul Petrified Forest, rezultatele fiind remarcabile. În timpul acestor expediții, au colectat nu mai puțin de 3.000 de oase fosilizate, între care s-au regăsit o varietate impresionantă de pești, amfibieni, dinozauri și alte reptile, toate contribuind la o înțelegere aprofundată a ecosistemelor din acea epocă.
„Este fascinant să observăm că situl continuă să ofere noi fosile și, implicit, perspective asupra modului în care s-au dezvoltat aceste specii. Fiecare descoperire ne aduce cu un pas mai aproape de înțelegerea complexității vieții din Triasic”, spune Sidor, adăugând că această linie de cercetări reprezintă un efort de lungă durată, susținut de susținerea instituției și de entuziasmul câtorva zeci de tineri cercetători.
Pe măsură ce tehnologia avansează și metodele de analiză se îmbunătățesc, odiseea evoluției acestor reptile aparent bizare continuă. Cu siguranță, cercetările viitoare vor aduce noi răspunsuri și vor contura un tablou mai clar nu doar despre Sonselasuchus cedrus, ci și despre modul în care ecosistemele au evoluat în ultimele miliarde de ani. În definitiv, fiecare fosilă descoperită ne reamintește că istoria vieții pe Pământ este mult mai complexă și plină de surprize decât am putea crede.
