Insula Trindade, un isolat punct al Braziliei situat în Atlanticul de Sud, devine, din păcate, un simbol al crizei globale a poluării cu plastic

„Roci de plastic” – un nou habitat pentru țestoase

Recent, cercetătorii au revizitat Trindade, la peste o mie de kilometri de coasta braziliană, și au identificat o prezență suspectă de formațiuni stâncoase, denumite „plasticlaste”. Acestea sunt, în fapt, fragmente de plastic topit, impregnate cu sedimente vulcanice, și pot fi găsite pe mai multe plaje, în special pe zona cunoscută sub numele de Plaja Țestoaselor. În unele cuiburi de țestoase verzi, bucățile de „rocă” erau îngropate chiar la adâncimi de până la 10 centimetri, transformând astfel mediul în care sunt depuse ouăle într-un altfel de teren, plin de materiale artificiale.

Această prezență a „rocilor” de plastic într-un habitat atât de delicat adaugă un nou nivel de gravitate unei probleme globale. Materialele poluante, provenite din frânghii din polietilenă de înaltă densitate și din coloranți cuprici, intră în ecosistemul maritim indiferent de granițele statale. Consecințele asupra vieții marine, în special asupra țestoaselor care își fac cuiburile în aceste zone, pot fi devastatoare.

Impactul ecologic pe termen lung și semnalul de alarmă

Analiza făcută de autorii studiului relevă faptul că aceste fragmente de plastic au o durată de viață extrem de lungă, devenind componente ale ciclului geologic al insulei, similar cu nisipul sau fragmentele de rocă. „Faptul că aceste fragmente se aflau la până la 10 centimetri sub suprafață, în cuiburi, indică un potențial punct de acumulare pentru următorul milion de ani”, evidențiază cercetătoarea Fernanda Avelar Santos, de la Universitatea de Stat São Paulo.

Aceasta atrage atenția asupra unei probleme globale: accidentele și activitățile maritime, precum pescuitul intensiv și transportul naval, sunt surcele principale de poluare, fiind cele care aduc plasticul în cele mai neașteptate și inaccesibile zone ale oceanelor. Forma și mărimea fragmentelor variază în funcție de locație, fiind mai rotunjite și netede aproape de apă, și mai ascuțite în interior, indicând procese diferite de eroziune și evoluție naturală.

Microplasticul – un risc încă insuficient înțeles

Deși problema plasticului în mediul acvatic este cunoscută, impactul microplasticelor la nivel celular și în lanțul trofic rămâne una necunoscută pe deplin. Cercetările arată riscuri de toxicitate chimică și perturbări endocrine, dar și riscuri mecanice directe, cum ar fi blocarea sistemelor digestive ale organismelor marine. Unele specii, între care țestoasele, sunt extrem de vulnerabile, deoarece cred că fragmentele de plastic reprezintă hrană, ceea ce le poate duce la malnutriție sau chiar deces.

Prezența acestor particule la nivel global, de la adâncurile oceanelor până în organismele din Arctic sau Antarctica, arată cât de periculoasă este extinderea acestei poluări. Nu mai este o problemă de deșeuri aruncate întâmplător, ci un fenomen de anvergură care need to continue să fie ignorat de comunitatea internațională.

În timp ce specialiștii încearcă să înțeleagă pe deplin consecințele pe termen lung, devine clar că solul acestui ecosistem fragil – uneori format din fragmente de rocă, alteori din plastic – va fi marcat pentru milioane de ani. În plus, aceste descoperiri trag un semnal de alarmă și pentru alte zone de pe glob, unde impactul poluării de plastic continuă să crească.

Ultimele cercetări indică faptul că lupta împotriva poluării cu plastic nu mai poate fi amânată. Răspândirea materialelor artificiale nu doar acoperă oceanele, ci riscă să schimbe fundamental modul în care se formează și evoluează ecosistemele naturale, într-un viitor nu foarte îndepărtat. În acest context, Trindade devine un exemplu devastator, dar și un apel urgent pentru limitarea poluării și responsabilizarea comunităților marine și marinei comerciale la nivel mondial.

Sursa: Descopera