Începând cu 1 aprilie, prețul țigărilor va crește ușor, cu aproximativ 50 de bani sau un leu pe pachet, o ajustare care, la prima vedere, pare nesemnificativă

Creștere programată, transmisie subtilă

Deși majoritatea consumatorilor vor percepe creșterea ca pe o mărire nesemnificativă a prețului, guvernul alege să ajusteze componenta fixă a accizei la tutun, numită acciză specifică. Aceasta reprezintă o sumă fixă, în jurul a 560-570 de lei pentru 1.000 de țigarete, care rămâne constantă indiferent de prețul de vânzare.

În aceeași măsură, se păstrează și acciza ad valorem, un procent de 14% aplicat la prețul de vânzare, care este de asemenea parte a ecuației. Tocmai această combinație face ca scumpirea să fie, în esență, aproape insesizabilă pentru public. La nivel tehnic, creșterea accizei specifice de mâine va însemna câțiva zeci de lei în plus pe mia de țigarete. În termeni practici, aceasta se va transpune în majorări de doar 0,50 – 1 leu pentru fiecare pachet de țigări, o diferență dificil de sesizat pentru mulți consumatori.

Strategia ‘salami slicing’ a creșterii fiscale

Această abordare, pe care economiștii o numesc “salami slicing”, a devenit un element definitoriu pentru politica fiscală a României în domeniul tutunului. În loc de creșteri abrupte și vizibile, statul a optat pentru două ajustări mai mici, dispersate în cadrul aceluiași an. Începând cu 1 ianuarie, acciza a crescut semnificativ, fiind vizibil pentru fumători, dar ajustarea din aprilie are un scop diferit.

Această metodă permite creșterea constantă a veniturilor bugetare, fără a provoca reacții sociale majore. Percepția publică rămâne că prețurile se modifică aproape imperceptibil, în timp ce, în realitate, bugetul primește o sursă sigură și stabilă de venituri fiscale.

De ce tutunul rămâne ‘taxa preferată’ a statului

Tutunul continuă să fie una dintre cele mai profitabile surse de venit pentru stat. Mai mult de jumătate din prețul unui pachet de țigarete ajunge la bugetul public sub forma accizei și TVA-ului. Este un produs cu o rată de transfer fiscal de invidiat, ceea ce explică de ce autoritățile preferă să o taxeze constant.

Un alt motiv important e predictibilitatea acestei pieţe. Consumatorii de tutun tind să fie mai puțin sensibili la creșterile de preț, datorită elasticității foarte scăzute. În condițiile în care gestionarea lanțului de distribuție este relativ simplă și controlabilă, guvernele găsesc în tutun o sursă de venit sigură, rapidă și cu un impact politic minim.

Între și pentru sănătate, și pentru Buget

Deși justificarea oficială a creșterii din aprilie va fi, cel mai probabil, sănătatea publică sau standardele europene, realitatea e alta. Guvernul își păstrează opțiunea de a majora taxele astfel încât să nu afecteze semnificativ comportamentul de consum. În plus, această formă discretă de creștere îi permite statului să colaboreze în același timp cu obiectivul de a reduce consumul de tutun, utilizând argumente de sănătate.

Însă, în realitate, creșterile succesive și regulate reprezintă o strategie calculată de a asigura venituri bugetare stabile, în condițiile în care deficitul public rămâne o problemă acută pentru România. În această ecuație, tutunul nu este doar o sursă de venit, ci și un instrument politic, care permite atingerea obiectivelor fiscale fără a genera tensiuni majore în rândul electoratului.

În final, această metodă subtilă, aproape invizibilă, de creștere a accizei, relevă o realitate familiară pentru cele mai multe state: taxarea tutunului este nu doar o chestiune de sănătate, ci și o nisa fiscală extrem de rentabilă și sigură, gestionată cu abilitate, în numele unui „echilibru” între interesele bugetului și cele ale consumatorilor.

Sursa: HotNews