În România, aproximativ 60.000 de persoane suferă anual un accident vascular cerebral (AVC), iar pentru mulți dintre aceștia, procesul de recuperare nu se oprește odată cu ieșirea din spital. Una dintre cele mai frecvente complicații care pot apărea după un AVC este spasticitatea, o afecțiune caracterizată prin rigiditate musculară și spasme involuntare, care pot afecta semnificativ calitatea vieții pacienților. Totuși, această problemă poate fi tratată dacă este identificată în timp util.
Spasticitatea post-AVC, o problemă frecventă și tratabilă
Spasticitatea apare ca urmare a leziunilor nervoase cauzate de AVC, perturbând echilibrul dintre semnalele nervoase care controlează mușchii. În cele mai multe cazuri, simptomele apar în primele luni după accident, dar pot persista sau chiar se pot agrava dacă nu se intervine. Potrivit specialiștilor, recunoașterea timpurie a simptomelor poate face diferența între o recuperare reușită și complicații prelungite.
Pacienții pot observa rigiditate crescută în anumite zone ale corpului, spasme musculare sau dificultăți în mișcare. Acestea pot duce la deformări ale membrelor sau la probleme de echilibru care sporesc riscul de căderi și alte accidente. Tratamentul spasticitații trebuie început cât mai devreme pentru a preveni instalarea unor modificări permanente ale musculaturii și articulatiilor.
Tratamentul și opțiunile de recuperare
Printre metodele de tratament pentru spasticitate se numără terapia fizică, medicamentele și intervențiile invazive în unele cazuri. Kinetoterapia intenționează să mențină mobilitatea și să reducă rigiditatea, iar medicamentele antispastice pot ajuta la reducerea spasmelor musculare. Uneori, se recomandă injecții cu toxina botulinică, care are rolul de a relaxa mușchii afectați.
De asemenea, există tratamente mai avansate, precum terapia cu injecții intratecale de baclofen, un medicament care ajută la diminuarea spasticității severe. În anumite situații, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru eliberarea fasciculelor musculare sau pentru corectarea deformărilor.
Recuperarea trebuie personalizată pentru fiecare pacient, ținând cont de severitatea spasticității, de vârsta și condiția generală a persoanei respective. Colaborarea între medicii specialiști, kinetoterapeuți și familia pacientului este esențială pentru a obține cele mai bune rezultate.
Date concrete privind tratamentul spasticității în România arată că aproximativ 50% dintre pacienții cu AVC prezintă simptome de spasticitate, dar doar o parte beneficiază de terapii specializate. Lipsa resurselor și a personalului calificat în unele zone limitează accesul la tratament, fiind nevoie de o reorganizare a serviciilor medicale pentru a acoperi aceste neajunsuri.
Un exemplu concret este recentul program derulat la Spitalul Clinic de Urgență din București, unde s-au efectuat peste 200 de intervenții de tratament pentru spasticitate în primul semestru al anului 2023. Majoritatea pacienților au declarat o îmbunătățire semnificativă a mobilității și o reducere a disconfortului resimțit.
Este esențial ca pacienții și aparținătorii să fie informați despre posibilitățile de tratament și să solicite consulturi specializate în cazul apariției simptomelor de spasticitate, pentru a limita efectele pe termen lung ale acestei complicații. Astfel, recuperarea devine mai accesibilă și mai eficiente, contribuind la menținerea autonomiei și a calității vieții persoanelor afectate.
