Conform Economistul.ro: Uniunea Europeană riscă să nu își atingă țintele ambițioase de autosuficiență în materii prime critice, esențiale pentru tranziția verde și digitală, conform unui nou raport Bruegel. Deși blocul comunitar a identificat peste 60 de proiecte strategice interne și externe, acestea par insuficient finanțate și nu acoperă riscurile majore de dependență existente, în special față de China.
O analiză a think-tank-ului Bruegel subliniază că, deși UE are nevoie stringentă de materiale precum litiu, cobalt, grafit și pământuri rare pentru baterii, turbine eoliene și semiconductori, lanțurile de aprovizionare globale rămân extrem de concentrate. China domină procesarea a peste 90% din grafitul pentru baterii și 60% din producția mondială de pământuri rare, în timp ce Republica Democrată Congo furnizează peste 75% din cobaltul extras.
Strategia UE, sub lupa experților
Adoptarea Critical Raw Materials Act a stabilit obiective clare pentru 2030: minimum 10% din consum din extracție internă, 40% din procesare internă, 25% din reciclare și nu mai mult de 65% din aprovizionare dintr-o singură țară terță pentru etapele relevante de procesare. Cu toate acestea, raportul Bruegel sugerează că cele 60 de proiecte strategice anunțate, deși vizează producția internă și procesarea, nu garantează atingerea acestor ținte.
Autorii atrag atenția că avantajele etichetei de „proiect strategic” sunt limitate, mai ales pentru proiectele din afara UE, unde acestea au mai mult o valoare reputațională. De asemenea, estimările privind producția viitoare se bazează pe cifre raportate de promotorii proiectelor, fără o verificare independentă riguroasă, ceea ce ridică semne de întrebare asupra realismului acestora.
Acordurile comerciale, mai eficiente decât parteneriatele politice
Pe plan extern, UE a încheiat 15 parteneriate strategice cu țări terțe pentru materii prime critice. Însă, studiul Bruegel constată că aceste colaborări politice nu au generat, până în prezent, creșteri măsurabile ale exporturilor către UE. Multe dintre aceste parteneriate sunt mai degrabă declarații de intenție decât angajamente obligatorii.
În contrast, acordurile comerciale care includ prevederi specifice pentru materii prime critice s-au dovedit a fi mult mai eficiente. Exporturile de materii prime critice din țările partenere care au astfel de acorduri sunt, în medie, cu peste 62% mai mari după implementarea lor. Aceste clauze pot viza interzicerea restricțiilor la export, reguli privind taxele vamale sau transparența licențelor.
Recomandări pentru securitatea aprovizionării
Bruegel recomandă UE să acorde prioritate acordurilor bilaterale de preluare, prin care companiile europene se angajează să achiziționeze producție pe termen lung de la proiecte din țări furnizoare. Acest mecanism ar oferi stabilitate și ar reduce dependența fără a escalada tensiuni comerciale.
De asemenea, este necesară o consolidare a finanțării dedicate materiilor prime critice, cu un accent pe proiecte cu risc ridicat și puncte de blocaj critice. Autorii sugerează o facilitate de investiții dedicată, nu doar o combinare de instrumente existente, și utilizarea mai frecventă a participării publice la capital și a garanțiilor de stat. Verificarea acredită și independentă a volumelor și calendarului proiectelor strategice este un alt punct esențial pentru a asigura fezabilitatea acestora.
Pe latura externă, parteneriatele strategice ar trebui transformate, pe cât posibil, în angajamente obligatorii, integrate în acorduri comerciale ferme, care să includă finanțare, contracte de preluare și garanții pentru investiții. Coordonarea eficientă între statele membre este, de asemenea, crucială pentru a evita duplicarea eforturilor și pentru a spori puterea de negociere a UE pe arena internațională.
Politica globală privind materiile prime critice este marcată de o competiție internațională intensă, Japonia și Statele Unite accelerându-și propriile strategii de securizare a aprovizionării prin investiții masive și parteneriate diplomatice. UE se află într-un moment critic pentru a-și consolida poziția și a evita dependențe strategice periculoase.
Sursa: Economistul.ro
