Peste 700 de fosile vechi de 539 de milioane de ani, descoperite în provincia chineză Yunnan, readuc în discuție momentul exact al evoluției vieții complexe pe Pământ. Aceste fosile reprezintă prima imagine clară a tranziției de la organismele simple, bidimensionale, ale erei Ediacaran, la animale capabile de mișcare tridimensională, hrănire activă și navigare în apă. Descoperirea schimbă percepția asupra dezvăluitului evolutiv și influențează înțelegerile despre momentul în care a avut loc această etapă crucială.
O nouă perspectivă asupra perioadei Ediacaran
Până acum, perioada Ediacaran, desfășurată între 635 și 541 milioane de ani în urmă, era considerată scena unui biosferă formată exclusiv din organisme simple, fără capacitatea de a traversa vertical și fără mișcare activă. Fosilele din Yunnan însă demonstrează altceva, sugerând prezența animalelor care se deplasau și se hrăneau în trei dimensiuni încă din perioada de declin a erei Ediacaran.
Cercetările arată că aceste ființe aveau, printre altele, simetrie bilaterală, o trăsătură caracteristică majorității speciilor de animale de astăzi și asociată în mod obișnuit cu fața, capul și anusul. Descoperirea unor astfel de fosile deschide noi perspective asupra momentului în care au apărut aceste trăsături fundamentale.
<
h2>Impactul asupra înțelegerii evoluției animale
Printre fosilele găsite se află unele dintre cele mai vechi creații de acest gen, care denotă existența unor animale capabile de mobilitate și hrănire activă. Aceste forme de viață aveau capacitatea de a naviga în apă, de a se hrăni și de a modula mediul înconjurător prin acțiuni directe, fapt considerat până acum specific perioadei Cambrian, ce a urmat cu cel puțin patru milioane de ani.
Coautorul studiului, ROSS ANDERSON, de la Universitatea Oxford, afirmă că această descoperire oferă o „fereastră” în mod real asupra modului în care s-a format biosfera dominată de animale. Accesul la straturi geologice clare și bine conservate în regiunea Yunnan permite cercetătorilor să urmărească trecerea timpului geologic și să reconstruiască această perioadă de tranziție în fiecare etapă.
Declarațiile din studiu confirmă și un aspect elaborat în domeniul geneticii evolutive: analiza genetică sugera de mult că strămoșii animalelor și ai stelelor de mare se regăseau în zona Ediacaran, însă fosilele nu confirmaseră până acum această conexiune. „Poate rocile și ceasurile sunt mai în acord decât credeam”, afirmă Dunn, de la Oxford.
Evoluție și modificări ale planetei
Paleontologii consideră că această etapă de tranziție a fost mai rapidă decât s-a crezut anterior, sistemele genetice fiind deja suficient de complexe pentru a permite diversificarea animalelor. Charles Marshall, de la Universitatea din California, Berkeley, explică faptul că aceste organisme au început să se hrănească între ele și să perturbe sedimentele marine, influențând astfel ciclurile chimice ale planetei.
O astfel de evoluție rapidă a modificat în mod fundamental mediul înconjurător, influențând configurația geologică și chimică a Pământului, iar cercetătorii pun acum accent pe impactul acestei perioade asupra formării ecosistemelor actuale. Duncan Murdock, curator la Muzeul Oxford, afirmă că „planeta pe care trăim este construită în mare măsură pe fundațiile din Ediacaran și Cambrian”.
Aceste descoperiri, publicate recent în studiul intitulat „Un salt uriaș al evoluției vieții pe Pământ s-a întâmplat mai devreme decât credeau cercetătorii”, aduc în prim-plan o perspectivă mai clară asupra momentului și a procesului exact al apariției organismelor complexe, oferind o bază solidă pentru înțelegerile ulterioare despre evoluția vieții.*
