România deține aproximativ 5.700 de adăposturi civile la nivel național, însă cele mai multe dintre acestea sunt în prezent inoperative în caz de urgență, din cauza sistemului vechi și a lipsei investițiilor recente. Datele oficiale arată că, din total, doar o parte poate fi utilizată în condiții de siguranță în situații critice, iar suprafața și starea tehnică a acestor adăposturi ridică semne de întrebare privind eficiența lor reală.
Starea actuală a adăposturilor de protecție civilă din România
Potrivit Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, sistemul de adăposturi civile are o vechime considerabilă, unele construcții fiind de peste 50 de ani. În ciuda faptului că numărul acestora este considerabil, mult dintre ele sunt abandonate sau nu corespund standardelor de siguranță moderne. Lipsa fondurilor pentru reabilitare și modernizare s-a făcut simțită în mod clar în ultimii ani.
Dintre cele aproape 6.000 de adăposturi, doar o fracțiune semnificativă poate fi considerată operațională în situații reale. Potrivit datelor IGSU, din cauza echipamentelor învechite și a întreținerii deficitare, majoritatea nu pot face față unui eveniment major, cum ar fi un atac aerian sau o catastrofă naturală. Deși pot fi găzduite mii de persoane, capacitatea reală de a proteja populația rămâne mult în urma cerințelor actuale.
Provocări și nevoi de modernizare în sistemul de adăposturi
Lipsa investițiilor a devenit o problemă cronică pentru sistemul de protecție civilă. Potrivit specialiștilor și oficialilor, pentru ca adăposturile să poată funcționa în mod real în caz de urgență, trebuie efectuate lucrări de infrastructură, înlocuire a echipamentelor tehnice și modernizare a construcțiilor. În ultimii ani, bugetele alocate pentru aceste activități sunt insuficiente, iar prioritățile administrative s-au schimbat frecvent.
Deputatul Romanescu, membru al Comisiei pentru Situații de Urgență, afirmă că „actuala stare a adăposturilor de protecție civilă din țară nu mai corespunde nevoilor populației”. El precizează că lungirea duratei de utilizare a acestor spații fără intervenții poate duce la situații de risc major în caz de criză.
Alte probleme majore vizează lipsa personalului specializat pentru întreținere și verificări periodice, precum și deficiențele în îndeplinirea normelor europene și naționale de siguranță. În plus, multe adăposturi sunt amplasate în zone neoptime, fie din cauza restructurărilor urbane, fie a uitării în timp.
Recent, Guvernul a anunțat intenția de a aloca fonduri pentru reabilitarea a 200 de adăposturi în următorii doi ani, însă până în prezent, nu s-au concretizat măsuri eficiente la scară largă. Rămâne de observat dacă planurile vor fi implementate integral și dacă vor asigura un nivel adecvat de siguranță pentru populație. În momentul de față, nu există o estimare clară a costurilor totale pentru modernizarea întregului sistem național de adăposturi.
