Tensiuni în Venezuela: Viziuni contradictorii asupra intervenției americane
Statele Unite au lansat pe 3 ianuarie 2026 o acțiune militară în Venezuela, capturându-l pe președintele Nicolás Maduro și pe soția sa, Cilia Flores. Această mișcare a stârnit reacții diverse în rândul venezuelenilor, atât în țară, cât și în diaspora, dezvăluind o polarizare profundă în rândul cetățenilor în fața crizei actuale.
Perspective diverse: de la bucurie la indignare
Patru voci venezuélene, două din țară și două din diaspora sud-americană, reflectă un spectru larg de opinii. „Am un optimism precaut”, afirmă un analist politic din Caracas, care își exprimă îngrijorarea cu privire la situația actuală. „Regimul lui Maduro este o dictatură, iar zilele lui par să fie numărate”. Totuși, acest optimism coabitează cu sentimentul de frică și precaritate, viața cotidiană fiind marcată de arestări politice și incertitudini economice.
Contrapunctul este oferit de Jorge Vilalta, jurnalist și activist anti-imperialist, care consideră intervenția americană drept o „răpire” a președintelui. „Oamenii din Venezuela nu sunt de acord cu o invazie. Nu putem să acceptăm ca o putere străină să atenteze la suveranitatea noastră”, subliniază el, aducând în discuție victimele civile cauzate de atacurile americane.
„Noi, venezuelenii, trebuie să ne rezolvăm problemele”
Yekenua Martínez, o cineastă venezueleană stabilită în Mexico City, nu ezită să critice lipsa de discuție despre sancțiunile americane impuse asupra Venezuelei. „Problemele noastre nu se vor rezolva cu intervenții externe, ci trebuie să le gestionăm noi înșine”, afirmă ea, aducând în atenție faptul că intervenția militară este rezultatul unei decade de restricții economice. „Nu se vorbește despre blocajul impus de SUA, acesta nu dispariției”, subliniază Martínez.
Asdrúbal, un tânăr emigrant în Brazilia, adaugă, nonșalant: „Suntem fericiți pentru ce se întâmplă, pentru că este un mic pas spre libertate”. El consideră că Maduro „merită să fie în închisoare” și susține intervenția americană, fără a se opune în mod esențial bombardamentelor. Această poziție este confirmată de mulți membri ai diasporei, care văd în acțiunile SUA o salvare de regimul pe care îl consideră opresiv.
Vocea din interior: tensiuni și dileme
Reacțiile de acasă sunt complicate de condițiile grele în care trăiesc venezuelenii. Un analist care a ales să rămână anonim povestește despre „oportunitățile limitate” cu care se confruntă cetățenii: salarii mizere și o criză umanitară profundă. „Înțelegerea situației actuale trebuie să țină cont de frica și precaritatea din viața de zi cu zi”, spune el.
Între timp, Jorge Vilalta ne oferă o reflexie amară asupra modului în care imaginea Venezuelei este influențată de narațiuni externe. „Suntem etichetați ca un narco-stat, dar realitatea este complet diferită”, afirmă el, contracarând ideea unui guvern implicat într-o vastă rețea de trafic de droguri. „Este doar o narațiune creată pentru a justifica atacurile externe”.
Aceste voci nu doar că denunță intervineționismul extern, ci și evidențiază lupta internă a venezuelenilor pentru autodeterminare. Într-o societate împărțită între susținători pasivi ai lui Maduro și critici vehementi, fiecare poveste este un testament vieții complicate din Venezuela. Această diversitate de opinii subliniază nu doar criza politică, ci și marile provocări cu care se confruntă poporul venezuelean în căutarea unui viitor mai bun.
