O nouă interpretare a iubirii obsesive: „Wuthering Heights” în viziunea Emerald Fennell
Filmările recent relansate ale adaptării lui „Wuthering Heights” propuse de Emerald Fennell captivând publicul cu o abordare audace și provocatoare. Protagoniștii Robbie și Elordi, în rolurile lui Catherine și Heathcliff, reînvie o poveste clasică de dragoste împletită cu erotism și turbulențe emoționale, oferind o nouă dimensiune relației dintre cele două personaje.
Erotismul ca linie narativă
Fennell nu se teme să exploreze dimensiunile întunecate ale dorinței, prezentând momente de intensitate erotică care depășesc limitele convenționalului. O scenă cheie ilustrează acest aspect: Catherine, frustrată de Heathcliff, îi face o farsă copilărească dar încărcată de subtext sexual, stropindu-l cu ouă în pat. Camera se apleacă cu insistență asupra „mess”-ului, evidențiind o fascinatie fluidă pentru pasiune care lasă urme. Fennell a declarat: „Vreau ca spectatorii să simtă intensitatea acestei relații, nu doar ca pe o poveste de dragoste, ci ca pe o luptă pentru putere și control.”
Această viziune îndrăzneață este aprofundată prin diverse momente în care dorințele celor două personaje izbucnesc, de la scene în dormitor la întâlniri furtunoase sub apă. Heathcliff și Catherine devin prin această viziune nu doar îndrăgostiți, ci și adversari într-un joc pasional, cu profunde subcurente sadomasochiste.
O abordare controversată
Criticii nu au întârziat să își exprime opiniile cu privire la stilul Fennell, iar enigma tonului său creează un contrast interesant. Unii spectatori s-au întrebat dacă regizoarea se află într-o continuă explorare a limitelor, timp în care alții au perceput umorul voalat în dialogurile și recuzita alegorică. Filmul reiterează o poveste familiară, însă, fără a include toate detaliile din romanul lui Emily Brontë, alegând să se concentreze pe intensificarea legăturii dintre protagonisti.
„Wuthering Heights” devine, astfel, o explorare a dramei și a pasiunii, dar și un comentariu asupra egoismului uman. Fennell, cu o viziune distinctivă, a decis să își adapteze perspectiva, lăsând deoparte narativul complex al moștenirii și al descendenților, ceea ce a stârnit critici pentru o eventuală superficialitate.
Puncte forte și slabe ale regizorului
Cel mai recent film al lui Fennell se alătură unor adaptări notorii realizate de personalități precum Luis Buñuel sau Andrea Arnold, dar aduce și un aer de proaspăt, captând atenția publicului tânăr. Totuși, absența unei narațiuni mai profunde poate lăsa spectatorii cu un sentiment de neîmplinire. Un observator a remarcat: „Regia Fennell excesează la nivel vizual, dar simt că lipsește un miez narativ care să facă ceea ce vedem să rezoneze pe termen lung.”
Abordarea provocatoare a filmului, acoperită de o peliculă de erotism pur, face să pară că Fennell se situează la limita balansoarului între umor și sinceritate. O întrebare care persistă după vizionare este cât de mult din mesajul tradițional al lui Brontë a fost transformat în această nouă viziune inovatoare.
Telespectatorii rămân captivați de intensitatea și miile de nuanțe din relația dintre Catherine și Heathcliff, dar rămâne deschisă un subiect mai amplu: măsura în care un subiect clasic poate fi provocat și reinterpretat în căutarea unei noi semnificații. Fennell a adus la viață o poveste care transcede epocile, dar rămâne de văzut dacă aceasta va fi primită cu brațele deschise sau va stârni controverse în rândul puriștilor.
