Antarctica, continentul acoperit astăzi de un imens strat de gheață ce atinge kilometri înălțime, nu a fost întotdeauna atât de glaciar. O analiză recentă a studiilor paleoclimatice sugerează că acest teren, cunoscut acum pentru temperaturi extrem de scăzute și relieful înghețat, a fost cândva acoperit de un peu verde, plin de păduri de conifere și tundră, semănând cu peisajele nordice ale Canadei de astăzi.
Transformarea drastică a climatului Antarcticii nu s-a produs peste noapte. Conform paleoclimatologului Eric Wolff, universitar la Universitatea din Cambridge, „cei mai mulți specialiști ar spune că stratul de gheață s-a format pentru prima dată în urmă cu 34 de milioane de ani.” Înainte de această mare schimbare, continentul avea un climat mult mai cald, similar cu cel de astăzi al unor regiuni nordice. În urmă cu circa 50 de milioane de ani, planeta era cu aproximativ 14 grade Celsius mai caldă decât în prezent, un fapt ce susține teoria unei planete mult mai temperate în trecutul geologic.
De la verde la gheață: Factorii schimbării climatice
Republicarea unor cercetări complexe și unele dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale ultimelor decenii demonstrează că această tranziție a avut un caracter lent, însă ireversibil, influențată de doi factori principali. Primul a fost reducerea concentrației de dioxid de carbon din atmosferă. În urmă cu 60-50 de milioane de ani, nivelurile de CO2 erau de 2,5 până la 5 ori mai mari decât cele de azi, generând un climat global mult mai cald. Odată cu scăderea acestei gaze cu efect de seră, temperaturile au început să scadă, deschizând calea pentru formarea gheții.
Al doilea factor, și poate cel mai spectaculos, a fost ruptarea continentelor și apariția Pasajului Drake, între America de Sud și Antarctica. Această dislocare tectonică a permis întemeierea Curentului Circumpolar Antarctic, un flux de apă rece ce înconjoară continentul de aproape toate celelalte oceane. Acest curent izolează Antarctica de masele de aer cald din restul lumii, menținând-o într-un „circuit închis” de frig extrem, un fel de „congelator natural”.
O perspectivă critică asupra viitorului Antarcticei
Analize aprofundate ale sedimentelor oceanice și ale izotopilor de oxigen din cochiliile marine indică faptul că această colonizare glaciară s-a produs brusc, în urmă cu 34 de milioane de ani. Oscilațiile în concentrația de izotopi ușori și grei de oxigen sunt semne clare ale momentului în care ghețarii au început să cucerească continentul, marcând finalul unei epoci mai calde. În prezent, cercetătorii avertizează asupra unor posibile întoarceri ale acestui scenariu, susținând că Antarctica ar putea la un moment dat să devină din nou un spațiu verde, dacă condițiile climatice s-ar schimba într-un mod semnificativ.
„Este cu siguranță posibil ca Antarctica să devină din nou verde”, afirmă Tina van de Flierdt, geochimist la Imperial College London, avertizând însă că asemenea transformări nu vor avea loc peste noapte și, mai ales, că actuala activitate umană poate accelera aceste procese. În ciuda faptului că întreaga comunitate științifică consideră improbabilă o topire totală a calotei polare în următoarele decenii, semnele sunt clare și alarmante: topirea ghețarilor din Antarctica a devenit un semnal de alarmă pentru planetă.
Viziunea optimistă a paleoclimatologilor, aceea că Planeta Albă a trecut odată printr-o epocă de vegetație luxuriantă și că poate reveni la această stare, se datorează în parte faptului că Terra și-a schimbat mereu configurația climatică în milioane de ani. Cercetările recente, inclusiv descoperirea celui mai rapid prăbușit ghețar înregistrat vreodată, accentuează că drumul spre un adevărat „respiro” natural al continentului rămâne încă un obiectiv greu de atins, însă nu imposibil. În timp ce oamenii de știință avertizează că rapiditatea cu care se modifică clima poate avea consecințe devastatoare, ultimele descoperiri ne amintesc, cu claritate dureroasă, că planeta noastră are un istoric de adaptare și schimbare, dar și de vulnerabilitate la orice semn de epuizare a resurselor naturale.
Sursa: Descopera
