Conform Descopera: Regele Carol al II-lea: o domnie marcată de scandaluri și abdicare
Carol al II-lea, rege al României între 1930 și 1940, rămâne una dintre cele mai controversate figuri din istoria monarhiei românești. Viața sa personală tumultuoasă și deciziile politice au generat dispute aprinse, culminând cu abdicarea sa în fața presiunii politice și militare. Tinerețea sa a fost marcată de relația cu Elena Lupescu, o legătură care i-a pus în pericol tronul. În 1925, Carol a renunțat la drepturile de moștenitor al coroanei și s-a stabilit la Paris, gest care a șocat societatea și clasa politică românească. Ion I.C. Brătianu, unul dintre liderii politici ai vremii, exprima public îngrijorarea: „Eroticul ăsta e o primejdie şi pentru ţară şi pentru noi; să mulţumim Providenţei că putem scăpa de el”.
Răsturnarea Regelui Mihai I și ascensiunea lui Carol al II-lea
În urma renunțării lui Carol, Regele Ferdinand I l-a desemnat ca succesor pe nepotul său, Mihai. Astfel, prima domnie a Regelui Mihai I a început în 1927, la moartea Regelui Ferdinand. Perioada a fost una de regență, condusă de Principele Nicolae al României. Însă, în 1930, Carol a revenit în țară, după negocieri purtate cu Iuliu Maniu, și a fost proclamat rege. Deși promisese să renunțe la relația cu Elena Lupescu, aceasta a ajuns la București, iar Regina-mamă Elena a fost exilată.
Domnia lui Carol al II-lea, din 1930 până în 1940, a cunoscut o perioadă de dezvoltare economică și culturală, dar și o accentuată eroziune a democrației. Regele a manipulat partidele politice, ajungând în cele din urmă la suprimarea lor și la instaurarea unui regim autoritar. Aceste acțiuni au diminuat sprijinul pe care monarhia îl avea în societate.
Execuția lui Codreanu și consolidarea puterii regale
Una dintre cele mai marcante acțiuni ale Regelui Carol al II-lea a fost reprimarea Mișcării Legionare, condusă de Corneliu Zelea Codreanu. Popularitatea crescândă a legionarilor, bazată pe acțiuni de sprijinire a țăranilor și pe muncă voluntară, a fost percepută ca o amenințare de către rege. Relația tensionată dintre rege și liderul legionar a escaladat după succesul electoral al Mișcării Legionare în 1937, aceasta devenind a treia forță politică a țării.
În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, Carol al II-lea a ordonat execuția lui Codreanu, aflat deja în arest la închisoarea Jilava. Armand Călinescu, unul dintre colaboratorii apropiați ai regelui, a invocat în însemnările sale necesitatea ca regele să rămână singurul interlocutor al lui Adolf Hitler în contextul unei posibile apropieri între România și Germania. În 1938, Carol al II-lea a dizolvat partidele politice și a abolit Constituția din 1923, instaurând dictatura regală.
Abdicarea în fața lui Ion Antonescu
Pe fondul instabilității politice și a pierderii sprijinului popular, figura generalului Ion Antonescu a căpătat tot mai multă importanță. Deși inițial un adversar al regelui, Antonescu a fost văzut de Carol ca singura persoană capabilă să restabilească ordinea. Pe 4 septembrie 1940, Carol al II-lea l-a numit pe Antonescu președinte al Consiliului de Miniștri, acordându-i puteri depline în seara următoare. Constituția din 1938 a fost abrogată, iar corpurile legislative dizolvate. În fața presiunilor și amenințărilor, Ion Antonescu i-a cerut regelui să abdice, avertizându-l că nu mai poate garanta securitatea familiei regale în cazul unui refuz.
În dimineața zilei de 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a semnat actul de abdicare, invocând „zile de vitregie nespusă” care îndurerează țara. El a transmis tronul fiului său, Mihai, declarând: „trecând astăzi fiului meu, pe care știu cât de mult îl iubiți, grelele sarcini ale domniei”. Ion Antonescu a semnat imediat decretul prin care Mihai redevenea rege al României.
Antonescu i-a promis Regelui Carol al II-lea protecție împotriva legionarilor, care juraseră răzbunare pentru moartea lui Codreanu. În dimineața zilei de 7 septembrie 1940, Carol al II-lea a plecat din țară împreună cu Elena Lupescu și Ernest Urdăreanu, cu un tren special încărcat cu opere de artă și obiecte din patrimoniul Coroanei. Un grup de legionari a tras focuri de armă asupra trenului, fără a reuși să-l oprească. Carol al II-lea și Elena Lupescu au locuit ulterior în Statele Unite ale Americii, Brazilia și Portugalia, unde a și murit pe 4 aprilie 1953. Din 2003, rămășițele sale pământești au fost aduse la Curtea de Argeș.
Sursa: Descopera
