Câteodată plânsul poate avea efecte diferite, în funcție de motivul care îl declanșează și de persoană. Un studiu recent, publicat în revista Collabra: Psychology, a încercat să măsoare în mod științific cât de mult plânge un om în medie, și ce efecte are acest comportament emoțional asupra individului.
Studiul, realizat de profesorul de psihologie Stefan Sieger de la Universitatea Karl Landsteiner din Austria, a analizat comportamentul a 106 adulți din Austria și Germania pe o perioadă de patru săptămâni. Participanților li s-a cerut să monitorizeze frecvența și durata episoadelor de plâns, precum și starea emoțională după aceste momente.
Rezultatele arată că femeile plâng aproape de două ori mai des decât bărbații în cursul unei luni, în medie 5,8 episoade față de 2,6. În plus, episoadele de plâns ale femeilor sunt mai lungi, durând în medie 7,7 minute, comparativ cu 3,9 minute în cazul bărbaților. Astfel, distincțiile de gen în privința frecvenței și duratei sunt evidente.
Ce motive determină acest comportament?
Cercetătorii au descoperit că motivațiile pentru plâns diferă în funcție de sexe. Bărbații sunt mai predispuși să plângă ca reacție la sentimente de neputință sau ca răspuns la conținut media, cum ar fi filmele triste, în timp ce femeile plâng mai frecvent din cauza sentimentelor de singurătate sau de copleșire. Aproape 87% dintre participanți au recunoscut că au plâns cel puțin o dată în cele patru săptămâni, și majoritatea acestor episoade au fost provocate de conținut media, precum filmele triste.
Un aspect interesant arată că, în ciuda frecvenței ridicate, plânsul nu pare să ofere o senzație clară de ușurare sau eliberare imediată. Cercetătorii au observat că, atunci când plânsul era cauzat de sentimente de singurătate sau de situații copleșitoare, participanții au raportat stări emoționale mai negative, care au persistat. În schimb, episoadele provocate de conținut media, precum filmele triste, au fost urmate de o reducere a emoțiilor negative, sugerând posibilitatea unui efect eliberator în aceste cazuri.
Ce nu a reușit studiul să surprindă
Deși a oferit o imagine clară asupra frecvenței și motivelor de plâns, studiul are și limitări. Eșantionul, format din 106 persoane, este relativ mic comparativ cu populația globală, iar autoevaluările pot fi supuse subiectivismului. Participanții au trebui să-și estimeze starea emoțională, ceea ce nu întotdeauna reflectă cu acuratețe realitatea.
De asemenea, nu a fost realizată o comparație între efectele plânsului și reacțiile emoționale fără plâns. „Nu am putut compara efectele plânsului cu cele ale reacțiilor emoționale similare fără plâns, astfel încât este dificil de spus în ce măsură rezultatele reflectă adevăratele beneficii ale plânsului”, au explicat cercetătorii în lucrare. Efectul eliberator ar putea apărea și ulterior, în zilele următoare, dar aceste perioade nu au fost analizate în cadrul studiului.
Cercetătorii subliniază necesitatea unor studii ulterioare, care să urmărească reacțiile emoționale pe perioade mai lungi de timp, precum câteva ore sau zile, pentru a putea stabili dacă și în ce condiții plânsul are efecte benefice reale asupra stării emoționale.
Stieger, unul dintre liderii proiectului, a declarat că în prezent nu sunt planificate alte cercetări pe această temă, însă metoda folosită poate fi adaptată pentru alte studii, în efortul de a înțelege mai bine comportamentul uman în viața de zi cu zi.
Un lucru e clar: chiar dacă plânsul este o reacție comună, nu poate fi considerat un remediu universal pentru stres sau durere, iar efectele sale depind în mare măsură de context și intenție. Întrebarea cui și cât de mult plânge rămâne, cel puțin pentru moment, deschisă și necesită cercetări suplimentare.
Studiul a fost realizat și publicat pe 24 aprilie 2023.
Sursa: Descopera
