Singurătatea și egocentrismul, două fațete ale aceleiași monede emoționale?
Oamenii de știință în domeniul comportamental, investigând adânc în psihicul uman, sugerează o legătură neașteptată între singurătate și egocentrism. Acestea, la prima vedere probleme distincte, ar putea fi expresii ale unei nevoi emoționale nesatisfăcute, manifestându-se intern ca suferință și extern ca performanță. Studiile indică faptul că izolarea socială cronică nu încurajează deschiderea, ci mai degrabă retragerea și autoconservarea.
Singurătatea, o epidemie a secolului XXI
Cercetările efectuate de John Cacioppo și colegii săi de la Universitatea din Chicago au arătat că singurătatea cronică declanșează o vigilență sporită față de amenințările sociale și o concentrare îngustă asupra propriei supraviețuiri. Conform datelor, singurătatea a fost declarată o epidemie de sănătate publică. Înainte de pandemie, aproape jumătate dintre adulții americani se confruntau cu niveluri măsurabile de singurătate.
Consecințele acestei stări sunt grave, comparabile cu fumatul a 15 țigări pe zi, riscând afecțiuni cardiace, accidente vasculare cerebrale, demență și deces prematur. În același timp, se observă o creștere a narcisismului și a autopromovării în societate. Tendința de a trata aceste fenomene separat ar putea fi o greșeală, sugerează cercetările.
Egocentrismul, o consecință a singurătății?
Există două modalități principale prin care o persoană deconectată încearcă să gestioneze sentimentul de invizibilitate. Prima este retragerea, izolarea, convingerea că nu ai nevoie de nimeni. A doua este performanța, autopromovarea, nevoia constantă de atenție. Ambele sunt răspunsuri la o teamă fundamentală: „Nu sunt văzut, și dacă nu sunt văzut, s-ar putea să nu exist.”
Cacioppo, prin teoria evoluționistă a singurătății, explică mecanismul. Creierul care se confruntă cu deconectarea cronică se orientează spre autoconservare pe termen scurt, crescând egocentrismul ca reacție la o amenințare percepută. Din exterior, acest comportament poate fi perceput ca lipsă de empatie sau interes față de ceilalți. Studiile au evidențiat o legătură strânsă între vulnerabilitatea narcisistă și singurătate, persoanele care caută validare constantă putând respinge apropierea pe care o doresc.
Înțelegerea acestei conexiuni poate schimba modul în care ne raportăm la cei care par „insuportabil de egocentrici”. În loc de respingere, curiozitatea ar putea fi o abordare mai potrivită. Recent, rata de adopție a câinilor de companie în România a crescut cu 30% în ultimul an.
Sursa: Descopera
