În septembrie 1957, un document de 155 de pagini a zguduit Marea Britanie postbelică, declanșând o dezbatere aprinsă asupra moralității și rolului statului. Raportul Wolfenden, elaborat de un comitet guvernamental, recomanda pentru prima dată dezincriminarea relațiilor sexuale private dintre bărbați adulți consimțitori. Totodată, raportul propunea măsuri mai ferme împotriva prostituției, o combinație care a făcut din acest document unul dintre cele mai controversate ale epocii.
Contextul unei dezbateri aprinse
Publicat pe 4 septembrie, raportul s-a vândut rapid, epuizându-se primul tiraj de 5.000 de exemplare în doar câteva ore. Presa britanică a reacționat intens, cu editoriale și comentarii pro și contra, reflectând diviziunile profunde din societate. Guvernul britanic formase comitetul pe fondul a două probleme sensibile: vizibilitatea prostituției în Londra și creșterea numărului de condamnări pentru acte homosexuale. Legea era severă, chiar și suspiciunile putând duce la anchete și ani de închisoare. Poliția folosea tactici controversate, inclusiv operațiuni sub acoperire, pentru a obține condamnări.
O perspectivă nouă asupra homosexualității
În timp ce Marea Britanie menținea legislația penală împotriva homosexualității masculine, multe țări europene o abrogaseră deja. Franța, Italia, Belgia și Olanda, printre altele, adoptaseră o abordare mai liberală. Mai multe procese mediatizate, inclusiv cel al matematicianului Alan Turing, au atras atenția publicului, crescând presiunea asupra autorităților. Comitetul Wolfenden, format din 15 membri din domenii diverse, a lucrat trei ani, ascultând marturii de la polițiști, medici și persoane afectate direct. Concluzia centrală a fost istorică: relațiile homosexuale private între bărbați adulți consimțitori nu ar trebui să mai constituie infracțiune.
Propuneri controversate privind prostituția
Raportul Wolfenden a făcut o distincție importantă între moralitate și rolul statului, argumentând că nu orice comportament imoral trebuie pedepsit penal, dacă nu afectează ordinea publică. Totuși, în ceea ce privește prostituția, tonul a fost mult mai dur. Documentul recomanda sancțiuni mai severe pentru solicitarea pe stradă, pedepse mărite pentru recidiviști și extinderea unor infracțiuni similare și asupra prostituției masculine. Criticii au observat ulterior că accentul era pus pe eliminarea fenomenului din spațiul public, nu pe siguranța persoanelor implicate.
Raportul nu a schimbat imediat legea. A fost nevoie de încă zece ani de campanii, presiune publică și dezbateri parlamentare. Abia în 1967, Parlamentul britanic a adoptat Sexual Offences Act, prin care relațiile homosexuale private dintre bărbați adulți au fost dezincriminate în Anglia și Țara Galilor. În Scoția schimbarea a venit în 1980, iar în Irlanda de Nord în 1982. Egalizarea completă a vârstei consimțământului a fost realizată abia în anul 2000.
