Paleontologii au făcut o descoperire uimitoare, care schimbă înțelegerea despre evoluția mamiferelor. Primele dovezi fosile sugerează că strămoșii acestora, inclusiv o specie asemănătoare porcului numită _Lystrosaurus_, depuneau ouă, contrar presupunerilor științifice de peste 180 de ani. Această revelație, bazată pe analiza unor fosile rare, ar putea explica supraviețuirea speciei _Lystrosaurus_ în urma celei mai severe extincții din istoria Pământului.
Descoperirea uluitoare
Studiul, publicat recent, a analizat trei fosile de pui de _Lystrosaurus_. Unul dintre aceștia pare să fi murit chiar în interiorul oului. Această fosilă a fost descoperită în 2008 în regiunea Karoo din Africa de Sud de către John Nyaphuli. Analiza detaliată a fost posibilă abia recent, cu ajutorul tomografiei avansate realizate la European Synchrotron Radiation Facility.
Scanările 3D au dezvăluit că puiul era ghemuit și avea maxilarul inferior nesudat, similar puilor de păsări sau țestoase înainte de eclozare. Această caracteristică indică faptul că animalul a murit înainte de a ieși din ou. În plus, oasele erau prea fragile pentru a putea susține greutatea corpului. Deși coaja oului nu s-a păstrat, forma în care a fost găsit puiul sugerează că _Lystrosaurus_ depunea ouă. Cercetătorii cred că acestea erau moi, nu dure ca ouăle de dinozaur, ceea ce explică lipsa lor din fosilele descoperite până acum.
Adaptarea la condițiile extreme
Una dintre întrebările cheie ale cercetătorilor a fost de ce _Lystrosaurus_, o specie erbivoră, a supraviețuit extincției în timp ce alte animale mai puternice au dispărut. Studiile anterioare au arătat că _Lystrosaurus_ era adaptabil și posibil capabil de hibernare. Noua cercetare adaugă un alt factor crucial: strategia de reproducere.
Se pare că _Lystrosaurus_ depunea ouă relativ mari, mai rezistente la deshidratarea într-un mediu arid, cum era cel de după extincție. Puii erau probabil bine dezvoltați la eclozare, capabili să se hrănească singuri și să crească rapid. Dimensiunea ouălor sugerează și că această specie nu își hrănea puii cu lapte. Descoperirea oferă indicii și despre originea lactației, care ar fi putut începe ca secreții ale pielii cu rol de protecție sau hidratare a ouălor.
Implicații pentru evoluția mamiferelor
Această descoperire oferă o nouă perspectivă asupra evoluției mamiferelor. Studiul sugerează că strategia de reproducere a _Lystrosaurus_ a fost un factor crucial în supraviețuirea speciei. Dezvoltarea rapidă și reproducerea timpurie au constituit avantaje semnificative într-un mediu extrem.
În plus, această analiză poate ajuta la înțelegerea originii evoluționiste a caracteristicilor mamiferelor, cum ar fi îngrijirea parentală și lactația. Cercetarea a fost publicată în revista _PLOS One_.
Sursa: Descopera
