Conform Descopera: Un hormon moștenit de la neanderthalieni influențează musculatura și trăsăturile cranio-dentare ale oamenilor moderni, conform unui studiu publicat în revista Current Biology. Cercetătorii de la Karolinska Institutet din Suedia și Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania au identificat o variantă genetică provenită de la neanderthalieni care conferă o masă musculară ușor mai mare purtătorilor săi.
Efectele receptorului hormonului de creștere
Echipa internațională de cercetători, coordonată de Hugo Zeberg și Philipp Kanis, s-a concentrat pe receptorul hormonului de creștere. Această proteină, prezentă la suprafața celulelor, joacă un rol esențial în modul în care hormonul de creștere acționează asupra oaselor și mușchilor. Au descoperit că varianta neanderthaliană a acestui receptor prezintă două modificări genetice care lipsesc din forma predominantă la oamenii moderni.
Experimentele de laborator au demonstrat că celulele care posedă receptorul neanderthalian răspund mai puternic la hormonul de creștere, ducând la o dezvoltare musculară cu aproximativ 40% mai mare comparativ cu celulele cu varianta modernă. Se pare că una dintre cele două modificări genetice este principalul factor responsabil pentru acest efect accentuat.
O moștenire de la încrucișările cu neanderthalienii
Această variantă genetică a fost transmisă speciei Homo sapiens în urma încrucișărilor cu neanderthalienii, evenimente estimate să fi avut loc în urmă cu aproximativ 47.000 de ani. În prezent, purtătorii acestei gene sunt mai frecvenți în Asia de Sud și de Est, unde pot reprezenta până la 24% din populație. În Europa, prevalența este mult mai mică, situându-se în jurul a 0,5%.
Pentru a valida aceste descoperiri în condiții reale, oamenii de știință au analizat date genetice și antropometrice de la peste un milion de indivizi. Rezultatele au arătat că adulții care purtau varianta neanderthaliană a receptorului hormonului de creștere aveau, în medie, o masă musculară cu aproximativ 270 de grame mai mare decât cei care nu moșteniseră gena.
Influența asupra creșterii și anatomiei
Studiul a mai relevat că această genă nu pare să aibă un impact vizibil asupra creșterii copiilor până la vârsta de 11 ani. Acest lucru sugerează că efectele sale devin evidente abia în timpul pubertății, o perioadă marcată de o creștere semnificativă a nivelului hormonului de creștere. Analiza datelor a indicat și o tendință a purtătorilor acestei variante genetice de a avea o porțiune posterioară a mandibulei puțin mai scurtă și rădăcini dentare mai reduse, trăsături ce amintesc de anatomia neanderthalienilor.
Autorii studiului subliniază că această moștenire genetică este doar un factor dintre mulți alții care contribuie la dezvoltarea organismului uman. Ea nu poate explica singură constituția robustă a neanderthalienilor și nici nu determină în mod unic aspectul fizic general al unei persoane. Contribuția acestei gene este una specifică, legată de anumiți parametri fizici, nu o determinare globală a fenotipului.
Sursa: Descopera
