Conform Descopera: Autonomie periculoasă: când independența femeii era taxată cu acuzații de vrăjitorie
Istoria consemnează cazuri tulburătoare în care independența financiară și socială a femeilor a fost transformată într-un motiv de acuzație, acestea ajungând să fie etichetate drept vrăjitoare. În Europa și în coloniile americane, femeile care moșteneau proprietăți, își construiau afaceri prospere sau practicau meserii considerate tradițional masculine deveneau, în mod disproporționat, ținte ale unor astfel de acuzații. Această realitate ilustrează o formă de sancționare a autonomiei feminine într-o societate patriarhală.
Un exemplu relevant este cel al Katherinei HARRISON, o văduvă din Connecticut. După decesul soțului, aceasta a devenit cea mai bogată femeie din Wethersfield. În loc să accepte o nouă căsătorie, HARRISON a preluat singură administrarea fermei moștenite. Activitățile sale erau diverse și profitabile, incluzând creșterea animalelor, producerea berii, torsul lânii și apicultura. Descrisă ca fiind inteligentă, hotărâtă și vocală, ea practica chiar și astrologia, aspecte care, în contextul vremii, puteau fi interpretate cu suspiciune.
În anul 1668, HARRISON a fost acuzată de vrăjitorie. Portofoliul acuzațiilor includea divinația, practici de vindecare și utilizarea unor presupuse puteri supranaturale pentru a-și spori profiturile și a afecta afacerile vecinilor. Un croitor a susținut chiar că, din cauza ei, a cusut greșit mânecile unei haine de șapte ori consecutiv. Deși dovezile prezentate erau slabe, HARRISON a fost condamnată, magistratul hotărând să-i cruțe viața, dar să o alunge din oraș.
Modelul istoric al stigmatizării
Cazul Katherinei HARRISON nu este singular. Istoricul american Carol F. KARLSEN a identificat un tipar recurent: femeile care moșteneau proprietăți, într-o epocă în care averea era destinată să rămână în mâinile bărbaților, erau acuzate de vrăjitorie mult mai frecvent. Acest fenomen nu s-a limitat doar la continentul american. Un studiu realizat de cercetătoarea Philippa CARTER subliniază că, în Europa secolelor XVI și XVII, femeile active în domenii precum medicina, producția alimentară, creșterea animalelor sau industria lactatelor prezentau un risc mai ridicat de a fi acuzate de vrăjitorie, conform publicației The Guardian.
Vindecătoarele, în mod special, erau vulnerabile. Aceste femei, care foloseau plante medicinale, asistau la nașteri sau tratau răni, erau adesea respectate în comunitățile lor. Cu toate acestea, instituțiile religioase și academice au început să le prezinte ca practiciene ale magiei negre. Deja în 1325, papa Ioan al XXII-lea emitea avertismente referitoare la femeile care practicau medicina fără o pregătire formală.
Vrăjitoarea ca simbol ambivalent
Cazul lui Agnes SAMPSON, o vindecătoare scoțiană executată în urma proceselor de vrăjitorie din North Berwick, demonstrează pericolul pe care îl putea genera această stigmatizare. Peste jumătate dintre acuzațiile formulate împotriva sa se refereau direct la activitatea sa de vindecătoare. Această situație arată cum priceperea și activitatea în domenii considerate esențiale pentru comunitate puteau fi inversate în acuzații grave.
Astăzi, termenul de „vrăjitoare” a căpătat uneori o conotație pozitivă, devenind un simbol al intuiției și independenței feminine, regăsit în practici precum tarotul sau astrologia. Totuși, subliniază specialiștii, eticheta continuă să poarte în sine o umbră istorică, amintind de modul în care, de-a lungul secolelor, această acuzație a fost folosită pentru a sancționa femeile care dobândeau autonomie, autoritate și putere economică. Aparentul progres în înțelegerea rolului femeii nu a șters complet ecourile trecutului, în care puterea și independența feminină erau privite ca o amenințare.
Sursa: Descopera
