Oamenii de știință au descoperit că genetica ar putea juca un rol mult mai important în determinarea longevității umane decât se credea anterior. Un nou studiu sugerează că genele pot fi responsabile pentru aproximativ jumătate din diferențele privind durata de viață a oamenilor, o cifră mult mai mare decât estimările anterioare. Cercetările au fost conduse de Institutul Weizmann și au fost publicate în revista Science.
Impactul genetic ascuns asupra longevității
Până acum, se credea că factorii de mediu și hazardul aveau un rol major în determinarea duratei de viață. Studiile anterioare sugerau că genetica ar putea explica doar 20 până la 25% din diferențele de durată a vieții, sau chiar sub 10% în unele cazuri. Noua cercetare arată că genetica ar putea fi responsabilă pentru aproximativ jumătate din variația duratei de viață a omului. Această descoperire ar putea schimba modul în care oamenii de știință privesc îmbătrânirea și longevitatea.
Pentru a ajunge la aceste rezultate, echipa a analizat baze de date extinse despre gemeni din Suedia și Danemarca. O inovație importantă a fost includerea datelor de la gemeni crescuți separat, ceea ce a permis o mai bună separare a influențelor genetice de cele de mediu. De asemenea, cercetătorii au creat o nouă abordare analitică pentru a distinge decesele cauzate de îmbătrânire de cele cauzate de factori externi, cum ar fi accidente sau infecții. Prin filtrarea acestor influențe exterioare, oamenii de știință au descoperit un semnal genetic mult mai puternic.
De ce estimările anterioare au fost eronate
Estimările anterioare au fost influențate de ceea ce oamenii de știință numesc mortalitate extrinsecă, adică decesele cauzate de factori externi. Seturile de date mai vechi nu includeau cauze detaliate ale decesului, ceea ce îngreuna separarea acestor influențe externe de decesele legate de îmbătrânirea biologică. Oamenii de știință au creat modele matematice și simulări de gemeni virtuali pentru a depăși această provocare, reușind astfel să filtreze decesele cauzate de accidente sau alte cauze externe.
Aceste rezultate sugerează că, dacă genetica joacă un rol mai mare decât s-a presupus, acest lucru întărește argumentele pentru cercetarea genelor specifice care influențează durata de viață. Unul dintre autorii studiului a menționat că, „dacă ereditatea este ridicată, așa cum am arătat, acest lucru creează un stimulent pentru a căuta variante de gene care prelungesc durata de viață, pentru a înțelege biologia îmbătrânirii și, potențial, pentru a o aborda terapeutic.”
Implicații pentru cercetarea viitoare
Descoperirile ar putea remodela modul în care oamenii de știință abordează studiul îmbătrânirii și al longevității. Dacă genetica are un rol mai important, cercetările viitoare s-ar putea concentra pe identificarea genelor specifice care influențează durata de viață. De exemplu, până la vârsta de 80 de ani, riscul de a muri de demență prezintă o ereditate de aproximativ 70 la sută, mult mai mare decât cea a cancerului sau a bolilor de inimă.
Sursa: Descopera
