Conform News.un.org: Criza globală de alimente, alimentată de conflictele armate, atinge cote alarmante, transformând sistemele alimentare în ținte directe. Acesta este avertismentul lansat de oficiali ONU, care subliniază un ciclu vicios: războiul generează foamete, iar foametea, la rândul ei, creează condiții pentru noi violențe.
Țările sărace, cele mai afectate
În țări precum Somalia, fermierii sunt alungați de pe pământurile lor, în timp ce în Sudan, piețele sunt lovite de drone și rachete. Haiti se confruntă cu violențe banditești care izolează comunități întregi. De la Gaza la Mali și Myanmar, lucrătorii umanitari sunt împiedicați să ajungă la cei aflați în nevoie. Aceste crize indică o evoluție periculoasă a relației dintre război și foamete. Sistemele alimentare – ferme, porturi, piețe, depozite și rute de transport – devin din ce în ce mai mult prinse în conflicte, cu consecințe economice ce depășesc cu mult câmpurile de luptă.
„Sistemele alimentare critice, viețile și mijloacele de trai pe care le susțin, sunt sub atac,” a declarat Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, în fața Consiliului de Securitate. Anul trecut, cel puțin 266 de milioane de oameni s-au confruntat cu insecuritate alimentară acută, iar numărul conflictelor armate a atins cel mai înalt nivel de la Al Doilea Război Mondial. Pentru prima dată în acest secol, foametea a fost confirmată simultan în Sudan și Gaza. Conflictul și violența sunt acum principalii factori declanșatori ai foametei în 12 din cele 13 zone critice identificate de Națiunile Unite.
Rute maritime, noi puncte fierbinți
Geografia foametei se schimbă. Loviturile cu rachete asupra unui port sau atacurile asupra navelor de marfă pot crește prețul alimentelor la mii de kilometri distanță. Marea Neagră, o rută crucială pentru exportul de cereale din Rusia și Ucraina, este afectată de atacuri care au redus cu 40% transporturile de cereale prin Bosfor. La fel, atacurile asupra navelor comerciale perturbă comerțul prin Marea Roșie. Strâmtoarea Hormuz, prin care trece o cincime din petrolul global și o treime din comerțul cu îngrășăminte, a fost, de asemenea, afectată, ducând la creșterea prețurilor materiilor prime.
Aceste disrupții afectează piețele interconectate de energie, îngrășăminte și alimente, transformând conflictele îndepărtate în costuri mai mari pentru țările dependente de importuri. În Sudan, prețurile de bază la alimente au crescut cu aproape 40% din luna februarie, iar creșterea prețurilor la combustibil afectează irigațiile, transporturile și morăritul. Întreruperile exporturilor de îngrășăminte amenință sezoanele de plantare în Africa și Asia, sugerând că adevăratele consecințe ale conflictelor actuale s-ar putea vedea abia la recoletele viitoare.
Foametea, motor al noilor conflicte
Conflictul distruge ferme, piețe și rute de aprovizionare, forțând oamenii să-și părăsească locuințele. La rândul său, foametea face comunitățile deplasate și sărăcite mai vulnerabile la recrutarea de către grupuri armate și rețele criminale. În Somalia, șase milioane de oameni, aproximativ o treime din populație, se confruntă cu foamete acută sau mai gravă, iar aproape două milioane de copii suferă de malnutriție. Totuși, Programul Alimentar Mondial (PAM) poate asista doar aproximativ 600.000 de persoane.
Luptele din Baidoa au împiedicat recent agenția să ofere asistență nutrițională la 5.000 de copii. Când familiile nu-și mai pot pune mâncare pe masă, disperarea poate crea oportunități pentru grupările armate și rețelele criminale de a recruta tineri vulnerabili. Consiliul de Securitate a recunoscut oficial acest ciclu în 2018, prin Rezoluția 2417.
Sistemele internaționale pot detecta foametea și pot prezice un dezastru iminent. Problema constă în lipsa acțiunii după emiterea avertismentelor. Foametea din Somalia din 2010-2012 a ucis aproape 260.000 de oameni, jumătate dintre ei copii. Crizele ulterioare, din 2017 și 2022, nu au atins aceeași amploare catastrofală datorită intervenției la timp. Sudanul oferă lecția opusă, unde semnalele de avertizare au fost ignorate.
„Nu putem aștepta ca foametea sau condițiile catastrofale să fie confirmate oficial,” a subliniat Secretarul General al ONU. „Fac apel la acest Consiliu să acționeze când luminile de avertizare clipesc.” Mecanismele create pentru a preveni înfometarea se confruntă cu o realitate în care au mai puține resurse pentru a gestiona mai multe războaie, mai mulți refugiați și rute comerciale perturbate. Capacitatea lumii de a prevedea unde vor muri oamenii de foame crește, dar capacitatea sau voința de a preveni acest lucru scade.
Sursa: News.un.org
