Conform Descopera: Misterul Acamar: o nouă ipoteză despre lumina dispărută a unei stele antice
Steaua Theta Eridani, cunoscută în Antichitate sub numele de Acamar, pare să fi suferit o metamorfoză cosmică spectaculoasă, pierzându-și din strălucirea legendară. Doi astronomi israelieni propun o explicație inovatoare pentru acest fenomen, sugerând că un transfer masiv de materie între două stele dintr-un sistem triplu ar fi generat, pentru o perioadă, o lumină extraordinară. Ipoteza, publicată recent pe platforma științifică arXiv, ar putea rezolva unul dintre cele mai persistente enigme ale istoriei astronomiei.
În urmă cu aproape 1.900 de ani, celebrul astronom Ptolemeu includea Theta Eridani printre cele mai strălucitoare 13 stele de pe cer, în marea sa lucrare „Almagest”. Anterior, atât Hipparchos, cât și astronomul persan Abd al-Rahman al-Sufi, o descriau ca fiind de o luminozitate excepțională. Cu toate acestea, până în 1598, clasificarea stelei a coborât, ajungând să fie considerată, așa cum este vizibilă și astăzi, ca având o magnitudine de ordinul a treia, abia vizibilă cu ochiul liber.
Explicațiile anterioare, precum posibile erori de identificare sau de transcriere a datelor, păreau insuficiente pentru a acoperi discrepanța imensă de strălucire observată de-a lungul secolelor. Noile cercetări, însă, indică prezența unei a treia componente stelare în proximitatea imediată a stelei principale a sistemului, element cheie în noua teorie.
Un transfer de materie cosmică, explicat de astronomii israelieni
Idel Waisberg și Boaz Katz, cercetători la Weizmann Institute of Science din Israel, susțin că cele două stele apropiate din sistemul triplu se află la o distanță infimă una de cealaltă, de aproximativ 12 ori mai mică decât distanța dintre Pământ și Soare. Ambele corpuri cerești sunt mai masive și mai dense decât Soarele nostru. Ipoteza lor se concentrează asupra unei faze evolutive timpurii a unuia dintre aceste corpuri, declanșând un proces de transfer de materie către companionul său.
Acest transfer ar fi avut loc pe o orbită inițial foarte eliptică, determinată de apropierile repetate ale stelelor. Energia orbitală degajată de aceste mișcări ar fi superîncălzit jetul de materie astfel transferat, transformându-l într-o sursă de luminozitate mai intensă chiar și decât stelele din care provenea. Deși volumul de materie transferată ar fi fost relativ mic, efectul cumulat ar fi făcut ca întregul sistem stelar să apară mult mai strălucitor observatorilor de pe Pământ.
Pe măsură ce interacțiunile gravitaționale au condus la o orbită mai stabilă și mai circulară, apropierea dintre stele a devenit insuficientă pentru a susține acest proces. Transferul de materie s-a oprit, iar sistemul a revenit la luminozitatea sa naturală, corespunzătoare stelelor care îl compun în prezent.
Un episod fără precedent în istoria astronomică
Cercetătorii recunosc că fenomene de transfer de materie între stele sunt cunoscute, apărând de exemplu în cazul novelor, unde o pitică albă accretează materie de la o stea companion. Aceste evenimente, însă, sunt de durată foarte scurtă, variind de la câteva săptămâni la luni. Episodul propus pentru Theta Eridani ar fi durat însă aproape un mileniu, ceea ce l-ar face un eveniment fără precedent în catalogul observațiilor astronomice.
Autorii studiului admit că această fază luminoasă reprezintă doar o fracțiune infinitesimală din viața totală de aproximativ un miliard de ani a sistemului stelar. Cu toate acestea, ei consideră că explicația este mult mai plauzibilă decât ipotezele anterioare, care au oscilat între erori de observație și presupuneri mai puțin fundamentate. Studiul, aflat încă în faza de evaluare de către comunitatea științifică, a fost publicat ca preprint pe platforma arXiv.
Sursa: Descopera
