Un nou studiu dezvăluie efectele…

Un nou studiu dezvăluie efectele dezghețului permafrostului din Arctica asupra mediului global

Un studiu recent condus de cercetătorul MICHAEL RAWLINS de la UNIVERSITY OF MASSACHUSETTS AMHERST oferă pentru prima dată o imagine clară și detaliată despre modul în care topirea permafrostului din zona Arcticii afectează sistemele de apă și eliberarea de carbon în atmosferă. Cercetarea acoperă o perioadă de 44 de ani și aduce în prim-plan schimbări îngrijorătoare în cadrul ecosistemelor din regiune.

Echipa a analizat o zonă din North Slope, Alaska, unde numeroase râuri și pârâuri se varsă în Marea Beaufort. Folosind un model de modelare cu rezoluție de un kilometru, cercetătorii au identificat o creștere bruscă a scurgerilor de apă și a exporturilor de carbon organic dizolvat (DOC) în apele Arcticii. Sezonul de dezgheț, odinioară limitat la lunile de primăvară și vară, s-a extins și în toamnă, iar fluxurile de apă din zonele cercetate au crescut în cantitate și frecvență.

Conform studiului, râurile din această regiune au o influență aproape surprinzătoare asupra planetei, deoarece aduc în ocean aproximativ 11% din apa râurilor globale, în ciuda faptului că Oceanul Arctic deține doar 1% din volumul total de ape oceanice. Această vulnerabilitate face ecosistemele din zonă extrem de sensibile la schimbările din cursurile de apă și, implicit, la impactul global al acestor modificări.

Impactul crescut al topirii permafrostului asupra ciclului carbonului

Când clima se încălzește, stratul activ al solului din Arctic se adâncește, dezvăluind cantități uriașe de material organic înghețat de mii de ani. Pe măsură ce aceste depozite se dezgheață, materialul organic este transformat în carbon organic dizolvat, care se descarcă în râuri și apoi în ocean. În prezent, se estimează că anual peste 275 de milioane de tone de carbon sunt eliberate în atmosferă sub această formă, alimentând o buclă de feedback care agravează încălzirea globală.

Dezvoltarea unui model propriu de bilanț al apei în permafrost a fost esențială pentru această cercetare, având în vedere limitările măsurătorilor directe în zonele de coastă ale Alaskăi. Modelul simulează fluxurile zilnice ale râurilor și exporturile de carbon timp de 44 de ani, de la începutul anilor ’80 și până în prezent, oferind o imagine detaliată a dinamicii de-a lungul mai multor decenii.

Prelungirea sezonului de dezgheț și consecințele sale

Unul dintre cele mai îngrijorătoare rezultate ale studiului vizează extinderea sezonului de dezgheț. În zonele cercetate, sezonul de topire începe mai devreme și se încheie mai târziu, ajungând acum până în septembrie și chiar octombrie. Această extindere influențează nu doar ciclurile de apă, ci și salinitatea oceanelor, precum și resursele de nutrienți care susțin rețelele trofice din Marea Beaufort.

Prelungirea sezonului de dezgheț are implicații semnificative asupra ecosistemelor din Arctic, precum și asupra nivelului de carbon din atmosferă. Cercetătorii subliniază că așa cum o parte din carbonul organic provenit din solul înghețat ajunge în ocean, acesta contribuie la creșterea emisiilor de dioxid de carbon, într-un mecanism de feedback ce perpetuează încălzirea globală.

RawLins afirmă că încă nu se înțeleg pe deplin toate traseele prin care DOC ajunge în ocean, fapt care face necesare și mai multe studii pentru o înțelegere completă. El atrage atenția că schimbările din Arctic sunt încă în desfășurare, iar impactul lor global poate fi mult mai semnificativ decât s-a estimat până acum.

Faptul concret din cercetare este că, în anul 2023, fluxurile de carbon organic din North Slope au crescut cu peste 20% față de media ultimelor decenii. Aceste cifre indică un proces în curs rapid și nesistematizat, aprofundând controversele legate de efectele pe termen lung ale încălzirii globale asupra regiunii arctice.

Sursa: Descopera