O erupție vulcanică masivă, petrecută acum 7.300 de ani în largul Japoniei, este analizată de cercetători pentru a înțelege mai bine mecanismele erupțiilor și pentru a îmbunătăți predicțiile viitoare. Vulcanul Kikai Caldera, responsabil pentru această erupție, este studiat pentru a afla modul în care se reumple camera sa magmatică, oferind indicii prețioase despre ciclurile de erupție ale acestuia și ale altor vulcani similari.
Un vulcan cu o forță uriașă
Erupția Akahoya, denumită astfel, a fost cea mai mare erupție cunoscută a Holocenului, epoca geologică actuală. Vulcanul a eliberat aproximativ 160 de kilometri cubi de rocă, un volum de peste 11 ori mai mare decât cel al erupției Novarupta din 1912 și de 32 de ori mai mare decât cel al vulcanului Pinatubo din 1991. Materialul vulcanic a acoperit o suprafață vastă, de 4.500 de kilometri pătrați, și a trimis fluxuri piroclastice pe o distanță de până la 150 km. Cenușa vulcanică s-a răspândit pe teritoriul Japoniei și al Peninsulei Coreene.
Deși nu a mai erupt la o asemenea scară, vulcanul Kikai rămâne activ, cu erupții minore înregistrate în ultimele decenii. Cercetările anterioare au indicat formarea unui dom de lavă, ridicând îngrijorări cu privire la potențialul său de a erupe din nou. Se estimează că erupția Akahoya a afectat major populația culturii Jōmon, care trăia în zonă în acea perioadă. Având în vedere densitatea actuală a populației din regiune, o nouă erupție ar putea avea consecințe devastatoare.
Reumplerea misterioasă a camerei magmatice
Pentru a înțelege mai bine ciclul erupțiilor, cercetătorii au investigat mecanismele de reumplere a camerei magmatice a vulcanului. Folosind nave de cercetare echipate cu tunuri cu aer și seismo-metri plasați pe fundul oceanului, au generat impulsuri seismice pentru a studia structura internă a vulcanului. Rezultatele au arătat o cameră magmatică uriașă, care a alimentat erupția Akahoya.
Analizele chimice sugerează că magma prezentă în prezent sub domul de lavă are o compoziție diferită față de materialul eruptat în trecut. “Aceasta înseamnă că magma prezentă acum sub domul de lavă este, cel mai probabil, magmă nou injectată”, afirmă cercetătorii. Studiul a propus un model de reinjectare a magmei, similar cu cel observat la alți vulcani periculoși, precum Yellowstone și Toba.
Importanța predictibilității
Scopul final al cercetărilor este de a monitoriza mai eficient indicatorii cruciali ai erupțiilor vulcanice viitoare. Înțelegerea mecanismelor de reumplere a camerelor magmatice este esențială pentru a anticipa potențialele erupții și pentru a reduce impactul acestora asupra populației. Studiul a fost publicat în jurnalul Communications Earth & Environment.
Sursa: Descopera
