O vastă clădire comunitară, datând de acum 6200 de ani, a fost descoperită de arheologi în județul Botoșani, reprezentând una dintre cele mai vechi megastructuri cunoscute la nivel mondial. Amplasată în așezarea Stăuceni-Holm, construcția a fost ridicată în perioada culturii Cucuteni-Trypillia și aruncă o nouă lumină asupra modului de viață și organizării sociale a comunităților preistorice de pe teritoriul României.
O structură impresionantă
Clădirea, de formă dreptunghiulară, se întinde pe o suprafață de aproximativ 350 de metri pătrați. Dispune de o podea din stejar și este situată între șanțuri defensive și o palisadă, la intrarea în așezare. Arheologii estimează că structura era de trei până la cinci ori mai înaltă decât locuințele obișnuite ale vremii.
În interiorul clădirii, cercetătorii au descoperit o concentrație densă de artefacte, inclusiv un cap de taur sculptat atașat unui bol, descris ca fiind „remarcabil”. Au mai fost găsite un idol conic, cu funcție încă necunoscută, trei polonice (una pictată) și un vas canelat pictat în ocru roșu, alături de numeroase unelte de silex. Rămășițele vegetale conservate includeau cereale, fructe și semințe de mătrăgună, o plantă psihoactivă utilizată în trecut în contexte medicinale și rituale.
O comunitate complexă
Comunitatea din jurul sitului Stăuceni-Holm era formată din aproximativ 45 de case și 320-350 de locuitori. Deși relativ mică în comparație cu alte situri Cucuteni-Trypillia, comunitatea a investit în această clădire supradimensionată, sugerând o organizare socială avansată. Datarea cu radiocarbon plasează structura printre cele mai vechi megastructuri cunoscute ale acestei culturi, care a înflorit în zona României, Moldovei și Ucrainei între 4800 și 3000 î.e.n.
Misterul funcției
Deși studiile geomagnetice inițiale sugerau existența unor vetre și gropi de depozitare, săpăturile au contrazis această ipoteză. Scopul exact al clădirii rămâne încă un mister. Arheologii consideră că aceasta putea avea mai multe încăperi, folosite pentru locuit, gătit, depozitare și, eventual, activități rituale. Posibil, avea chiar un etaj superior, utilizat ca o terasă în aer liber.
Autorii studiului publicat în Plos One avertizează că, la acest stadiu al cercetării, este „nerealist să se considere funcția clădirii ca fiind una de depozitare sau un loc comun pentru consumul de alimente”. Nu există, de asemenea, dovezi clare că ar fi servit exclusiv drept spațiu de cult. S-a sugerat posibilitatea ca megastructura să fi fost o casă mai mare pentru o familie extinsă, un loc de întâlnire pentru luarea deciziilor sau un spațiu destinat locuitorilor de rang înalt, reflectând o schimbare către o organizare socială mai ierarhizată.
Până în prezent, doar o pătrime din clădire a fost excavată. Lucrările în curs vor continua să aducă noi informații despre modul în care această veche comunitate s-a organizat și a trăit.
Sursa: Go4IT
