Conform Descopera: Cumpărăturile, o pasiune sau o dependență? Oniomania afectează tot mai mulți români
Pentru mulți, cumpărăturile reprezintă o plăcere, o modalitate de relaxare sau o oportunitate de a achiziționa lucrurile necesare. Însă, pentru un număr în creștere de persoane, actul de a cumpăra devine un refugiu emoțional, un impuls greu de controlat, care nu mai răspunde unor nevoi reale, ci unor stări de anxietate, tristețe sau gol interior. Psihologii definesc acest comportament ca oniomanie sau tulburare de cumpărături compulsive (compulsive buying disorder). Deși nu este încă recunoscută ca diagnostic distinct în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM-5), numeroase cercetări o consideră o formă de dependență comportamentală, cu consecințe semnificative asupra vieții personale și financiare.
Semnele care trădează o dependență de shopping
Recunoașterea oniomaniei presupune observarea anumitor tipare comportamentale. Un prim indicator este accesarea frecventă a site-urilor de cumpărături doar pentru a „căuta”, care culminează însă cu plasarea de comenzi. Impulsul de a cumpăra pentru a ajuta pe cineva, chiar dacă nu este responsabilitatea proprie și resursele financiare sunt limitate, este, de asemenea, un semnal de alarmă. Dificultatea de a refuza oferte, argumente precum „doar azi” sau „reducere mare” fiind ușor acceptate, indică o susceptibilitate crescută.
Cumpărăturile pot oferi o ameliorare temporară a stărilor emoționale negative, urmată însă de un sentiment copleșitor de vinovăție. Acumularea de obiecte nefolosite în dulapuri, cu convingerea că ar putea fi utile ulterior, dar rămânând uitate, este o altă caracteristică. O comparație constantă cu ceilalți și sentimentul că niciodată nu deții suficient pentru a fi satisfăcut contribuie la acest cerc vicios. Cheltuirea peste posibilități, acumularea de datorii sau sacrificarea altor nevoi esențiale pentru a achita facturile sunt consecințe directe.
Reclamele, postările de pe rețelele de socializare sau imaginile inspiraționale declanșează imediat impulsul de a cumpăra, iar persoanele afectate devin extrem de receptive la mesajele de marketing. Justificarea achizițiilor, chiar și atunci când este falsă („merit asta”, „o să-mi fie util”), face parte din mecanism. Tentativele de a se opri sau de a face o pauză eșuează rapid, revenind la același comportament. În relații, tentația de a manifesta afecțiunea prin cadouri constante, căutând apreciere și iubire, este prezentă. Ascunderea achizițiilor sau minciuna pentru a evita întrebări sau critici din partea apropiaților sunt, de asemenea, semne. Dacă te regăsești frecvent în astfel de situații, mecanismul cerebral de recompensă s-ar putea să fie deja asociat cu actul cumpărării, transformându-l într-un tipar comportamental consolidat.
Cauzele profunde ale dependenței de cumpărături
Nu există o cauză unică pentru oniomanie. Psihologii indică o combinație de factori predispozanți, printre care se numără stima de sine scăzută, nevoia de validare, prezența anxietății și a depresiei, impulsivitatea crescută, expunerea constantă la reclame și oferte, precum și ușurința accesării cumpărăturilor online. Experiențele din copilărie, în care afecțiunea a fost asociată cu daruri materiale, pot juca, de asemenea, un rol. Pentru mulți, cumpărăturile devin o soluție temporară pentru a umple un gol emoțional, însă senzația de satisfacție dispare rapid, reluând ciclul.
Pași spre recuperare și gestionarea compulsiei
Transformarea începe prin conștientizarea impulsului înainte de a acționa. În momentul în care apare nevoia de a cumpăra, este utilă o auto-analiză: ce emoție încerc să alinez? Stresul, plictiseala, singurătatea sau anxietatea? Uneori, o scurtă pauză și o activitate alternativă, precum o plimbare sau exerciții fizice, pot diminua intensitatea impulsului.
Recunoașterea progreselor, chiar și în săptămâni fără comportamente compulsive, este esențială. Analiza factorilor care au generat tentația și a strategiilor utilizate pentru a rezista ajută la consolidarea schimbării. Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) s-a dovedit eficientă în tratarea oniomaniei. Căutarea sprijinului în cercul apropiat, prin discuții cu prieteni de încredere sau alăturarea unor grupuri specializate, este un alt pas important. Recunoașterea faptului că nu este nicio rușine în a cere ajutor deschide calea spre recuperare. Cu timpul, impulsurile pot deveni mai rare și mai ușor de gestionat, permițând o abordare conștientă a cumpărăturilor.
Oniomania în cultura populară
Filmul „Confessions of a Shopaholic” (2009) ilustrează, într-o manieră accesibilă, multe dintre mecanismele compulsive: utilizarea cumpărăturilor pentru reglarea emoțiilor, acumularea datoriilor, sentimentul de vinovăție și dificultatea de a renunța la acest comportament. Deși o comedie romantică, povestea subliniază realitatea fenomenului și posibilitatea schimbării odată ce problema este recunoscută și abordată activ.
Cercetările arată că impulsul de a cumpăra activează circuite cerebrale similare celor implicate în alte comportamente recompensatoare, prin eliberarea de dopamină. Persoanele cu oniomanie cumpără adesea pentru a-și regla emoțiile, nu din necesitate. Multe achiziții impulsive rămân nefolosite, iar sentimentul de vinovăție apare frecvent după actul cumpărării. Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre metodele de succes în reducerea acestui tip de comportament.
Sursa: Descopera
